Foto: mind inventory.com
Primii au avut parte de o trezire bruscă în 1790; cei de-al doilea se îndreaptă cu pași repezi spre o zguduitură similară.
Educația a încetat să mai fie un serviciu social și a devenit o nouă infrastructură a puterii. Cel care controlează dezvoltarea talentelor tehnice controlează viitorul. Țările care înțeleg acest lucru au încetat să mai discute despre calitatea predării și au început să măsoare cât de repede se transformă cunoștințele în competențe. Celelalte țări reformează sistemul secolului XX și numesc acest lucru progres.
Marile companii, precum Google, Apple și IBM, adoptă acum o politică de angajare axată pe competențe, nu pe diplome. Peste jumătate dintre angajatori au mers atât de departe încât au renunțat complet la cerința de a deține o diplomă pentru anumite posturi.
Recrutorii nu mai vor să știe cât de multe au învățat pe de rost candidații; vor să știe cum iau aceștia decizii în condiții de incertitudine și cât de repede învață.
Y Combinator finanțează studenți care au renunțat la Stanford — sau pe cei care au renunțat cu totul la universitate. Profilul de pe GitHub spune acum mai multe despre ceea ce poți crea decât o adeverință academică.
Desigur, diplomele au în continuare valoare, dar în principal pentru accesul la profesii reglementate, precum dreptul și medicina, la locuri de muncă în sectorul public și la rețele prestigioase. Dar rețineți: această valoare constă în acces, nu în cunoștințe.
Într-o lume transformată de inteligența artificială, abilitățile devin noua linie de demarcație. Da, un chatbot gratuit bazat pe IA poate explica mecanica cuantică oricui. Dar accesul la un instrument nu este același lucru cu abilitatea de a-l folosi.
Se adâncește prăpastia dintre oamenii capabili să folosească IA pentru a rezolva sarcini complexe și cei care doar consumă răspunsurile gata pregătite pe care le oferă aceasta.
Abilitatea cheie a următorului deceniu va fi coordonarea: gestionarea mai multor agenți de IA pentru a obține un rezultat definit de omul însuși.
Oportunitățile și amenințările IA în educație
Aceasta ridică o întrebare importantă: reprezintă IA în educație o amenințare sau o oportunitate? Răspunsul meu: este o oportunitate, dar numai pentru instituțiile de învățământ dispuse să se adapteze la această tehnologie.
Aceasta înseamnă o revizuire fundamentală a metodelor de evaluare, deoarece reproducerea cunoștințelor nu mai este la fel de importantă ca demonstrarea capacității de judecată independentă și a abilităților de aplicare a cunoștințelor în practică.
Un aspect cheie este verificarea capacității studentului de a gestiona sistemul de IA și de a-i evalua critic funcționarea, nu doar de a-i delega funcția de gândire.
Datorită acestei schimbări, IA poate deveni cel mai puternic motor de extindere a educației din istorie, asigurând învățare personalizată la un cost marginal practic zero, simulări la scară largă și feedback instantaneu.
Să luăm, de exemplu, simularea unui atac cibernetic asupra unei drone în timp real, pe care Universitatea SET din Ucraina, al cărei președinte sunt, a organizat-o împreună cu IronCyber — start-up-ul meu din domeniul securității cibernetice. Datorită utilizării IA, aceasta a fost realizată de aproximativ șase ori mai repede. Nivelul tehnic poate fi simplificat, dar nivelul de coordonare — nu; această realitate nu poate fi înțeleasă de vechiul model educațional, construit astfel încât să se opună IA.
Universitatea nu își conștientizează propria valoare. Campusul său, corpul profesoral și programele de studiu sunt, aparent, cele mai valoroase active ale sale.
Însă, în era digitală, datele depășesc orice altceva. Fiecare interacțiune a unui student cu platforma de învățare lasă o urmă care reflectă procesele sale cognitive, viteza de adaptare și capacitatea de a lucra în echipă. Universitățile dispun de terabytes de astfel de informații, dar practic nu le utilizează.
Toate acestea indică necesitatea creării unor instituții de învățământ orientate încă de la început către IA. Declinul dramatic și renașterea sectorului tehnologiilor educaționale demonstrează că o astfel de schimbare are deja loc.
Companiile care s-au limitat la a muta cursurile în mediul online sunt pe cale de dispariție. Investitorii care au contribuit odată la dezvoltarea unora dintre cele mai renumite companii tehnologice din Silicon Valley finanțează acum succesorii acestora. Compania Outsmart, fondată de foști directori ai Duolingo, a atras peste 36 de milioane de dolari de la Khosla Ventures, Lightspeed și DST Global, bazându-se pe o singură promisiune: să construiască „universitatea viitorului”.
Alți actori influenți de pe piața tehnologică, care nu mai au încredere în universități, au început, de asemenea, să creeze alternative. Peter Thiel le plătește tinerilor 100.000 de dolari pentru a renunța la studii și a lansa start-up-uri. Y Combinator s-a transformat într-o „universitate a fondatorilor”, reducând anii de iterații la câteva luni.
Nu cunoștințele contează, ci produsul final
Și totuși, adevăratul produs al universităților de elită nu a fost niciodată educația — MIT oferă cursuri gratuite deja de două decenii. Este rețeaua de contacte. Cei patru ani petrecuți sub același acoperiș formează un capital social care dă roade pe tot parcursul vieții. Tocmai pentru asta, și nu pentru programul de studii, plătesc oamenii.
Rezultă de aici că viitorul universității depinde de crearea deliberată a unui mediu care să favorizeze formarea unor legături solide — lucru de care aproape nimeni nu se ocupă.
Mai mult decât atât, accentul nu trebuie pus atât pe numărul de absolvenți din domeniul STEM (științe, tehnologie, inginerie și matematică), cât pe parcursul de la universitate până la produsul final.
Mulți sunt îngrijorați de faptul că în China se formează mai mulți doctori în științe în domeniul STEM decât în SUA. Dar ceea ce distinge China este viteza cu care transformă cercetarea în inovații pe care oamenii le pot folosi — în doar câțiva ani, comparativ cu un deceniu sau mai mult în alte țări.
O mare parte a lumii privește educația ca pe o misiune culturală care trebuie îmbunătățită doar într-o măsură nesemnificativă, deși aceasta a devenit un factor decisiv al avantajului strategic. Din ce alt motiv ar fi introdus Canada, Germania, Singapore și Emiratele Arabe Unite vize accelerate pentru a atrage specialiști tehnici a căror pregătire a fost finanțată de alte țări?
Pregătirea talentelor pentru export reprezintă o subvenție acordată altor economii. Întrebarea care ar trebui să ghideze reformatorii din domeniul educației este cât de repede vor putea transforma cunoștințele unei persoane în beneficii pentru țară, înainte ca altcineva să îi devanseze.
Irina Volnytska,
fondatoarea și directoarea generală a startup-ului din domeniul securității cibernetice IronCyber, este președinta SET University — o universitate tehnologică ucraineană care oferă patru programe de masterat și dispune de un accelerator și de două startup-uri integrate.
©: Project Syndicate, 2026.
