suburbiile Chișinăului, (c) Anatolie Zubaniuk
Publicațiile anterioare din această serie:
De ce alegerile locale sunt mai importante decât par;
Teritoriul nu începe din nou după fiecare reformă;
Autonomia locală fără o economie independentă;
Drumul: de la logica coloniei la logica dezvoltării.
Primarul ca manager al deficitului
Teritoriu depresiv: o hartă fără viitor
Suburbiile Chișinăului, satul din nord, orașul industrial, zona de frontieră și zona agrară trăiesc după legi diferite. Au resurse, piețe ale muncii, istorie și logică a viitorului diferite. Nu există o soluție universală. O nouă hartă fără înțelegerea funcției teritoriului este o hartă a sărăciei organizate mai minuțios.
Șase tipuri — șase logici
Suburbiile Chișinăului se dezvoltă în câmpul magnetic al capitalei: locuințe, migrație pendulară, acces la piața urbană. Ialoveni și Strășeni se încadrează în logica aglomerării capitalei. Pentru astfel de teritorii, problema principală o reprezintă transportul, planificarea urbană și infrastructura comunală, nu o primărie separată.
Satul de Nord — este o altă poveste. Problema sa nu constă în excesul de construcții, ci în pierderea locuitorilor și a motivului de a rămâne. Are nevoie de locuri de muncă, cooperare, drumuri către piețe. Dacă i se aplică modelul suburbiei — se va obține o imitație administrativă.
Un oraș industrial cu hale goale are nevoie de o strategie de reconversie: ce spații să fie repuse în funcțiune, ce sectoare sunt viabile, cine ar putea deveni investitor. Acest lucru nu se rezolvă prin fuziuni.
Zona de frontieră are potențial de tranzit — dar frontiera în sine nu garantează dezvoltarea. Ea poate fi o poartă pentru export, sau poate fi un coridor de scurgere a materiilor prime și a oamenilor.
Zona agricolă nu se dezvoltă prin simple declarații despre „potențialul agricol”, ci printr-un lanț: materii prime — depozitare — prelucrare — ambalare — marcă — export — venit. Dacă teritoriul nu controlează următoarele verigi, rămâne doar un furnizor de bază pentru bogăția altora.
Un centru universitar nu se dezvoltă automat. Universitatea devine un punct de ancorare doar atunci când este legată de piața locală a muncii și de mediul de afaceri. Altfel, se transformă într-o pompă: pregătește cadre pentru alte orașe.
Fuziunea fără un plan — o cochilie goală
Fuziunea primăriilor poate reduce cheltuielile administrative — acesta este un efect real. Dar nu creează locuri de muncă, nu dezvoltă industria de prelucrare, nu atrage investiții. Trei teritorii slabe fără un plan vor da naștere unui singur teritoriu mai mare, dar tot slab. Scara, desigur, se va schimba — problema va deveni mai amplă.
Înainte de a vorbi despre granițe și bugete, trebuie să răspundem pentru fiecare teritoriu: care a fost funcția sa istorică? Ce s-a pierdut? Ce active au rămas? Ce specializare se poate construi pe baza acestora? Și ce instrumente sunt necesare la fața locului pentru ca scenariul să nu rămână doar pe hârtie?
Moldova nu are nevoie de o hartă administrativă. Are nevoie de o hartă de dezvoltare bazată pe scenarii — în care, pentru fiecare zonă, să existe un răspuns la întrebarea: din ce se susține aceasta.
Cazul Comrat: elementele există, scenariul s-a pierdut
Comratul nu este Ialoveni și nici Ocnita. Este centrul administrativ al singurei autonomii din Moldova, cu universitate, bază agricolă, contacte internaționale în domeniul producției și statut politic. Un set de active pe care majoritatea orașelor mici din Moldova nu îl deține.
Întrebarea este și mai dură: de ce, cu toate acestea, Comratul nu a devenit un pol de dezvoltare al sudului? Răspunsul nu stă în lipsa resurselor. Ci în lipsa unui scenariu care să transforme resursele în funcționalitate.
Universitatea de Stat din Comrat formează agronomi, tehnologi, economiști — iar majoritatea pleacă, deoarece nu există o piață a muncii în domeniul lor de specialitate. Nu este vina universității: nu există un mediu economic care să facă ca competențele acestora să fie solicitate la fața locului.
Fabricile de confecții cu comenzi de la firme turcești, italiene, belgiene și americane — reprezintă locuri de muncă reale, dar se situează la un nivel inferior. Designul, marca, marja de profit — toate provin din exterior. Fără eforturi țintite, teritoriul rămâne la nivelul inferior.
Baza agricolă — aproximativ 150 de mii de hectare de terenuri agricole, viticultură, cereale, floarea-soarelui. Exportul Gagauziei — 80–90 milioane de dolari pe an, în principal materii prime. Regiunea produce baza bogăției, dar bogăția este creată în altă parte.
Statutul politic al autonomiei — o pârghie de care nu dispun raioanele obișnuite. Însă acesta este folosit pentru conflicte simbolice cu centrul, nu pentru negocieri privind un pachet economic concret: stimulente fiscale pentru prelucrarea produselor agricole, infrastructură de investiții, logistică, certificare.
Universitatea este o entitate separată. Sectorul agrar este o entitate separată. Întreprinderile de confecții sunt o entitate separată. Statutul politic este o entitate separată. Este ca un depozit de mobilă neasamblată: piesele există, instrucțiunile s-au pierdut, iar pe ce să te așezi nu există.
Un scenariu realist pentru Comrat — o nouă asamblare a activelor existente: baza agricolă se leagă de procesare, Universitatea de Stat din Comrat pregătește cadre pentru această specializare, statutul politic este folosit pentru negocieri privind pachetul economic. Nu este o fantezie. O încercare de a organiza într-un sistem ceea ce există deja.
Problema este că, deocamdată, nimeni nu este responsabil de această organizare. Tocmai această întrebare — cine este responsabil de organizare — este esențială pentru orice reformă care vizează dezvoltarea, și nu redesenarea hărții.
O adevărată politică teritorială nu începe cu întrebarea câte primării să rămână. Ea începe cu întrebarea ce rol trebuie să joace fiecare teritoriu în viitorul țării. Până când Moldova nu va răspunde la această întrebare, va reforma harta fără a reforma țara.
Evgheni Perestoronin,
jurnalist, analist economic și politic
Dmitri Tărăburcă,
economist, expert în domeniul imobiliar și al dezvoltării teritoriale
