Andrei Myrza
Este vorba despre clusterul Sorintex Mobile Textile Export (denumit în continuare „Sorintex”), care există în forma sa actuală din anul 2024. Cu toate acestea, a decis să se prezinte pentru prima dată publicului larg în cadrul expoziției „Produs Autohton”, care a avut loc la Moldexpo în perioada 28-30 august 2026.
Istoria clusterului
Președintele clusterului și directorul companiei care îl administrează, Andrei Myrza, a declarat pentru Logos Press că totul a început în 2018 odată cu înființarea clusterului Sorintex, care a reunit 15 întreprinderi din domeniul confecțiilor și din sectoare conexe, în cadrul proiectului TAIEX – instrumentul de asistență tehnică și schimb de informații al Comisiei Europene în Moldova. Acesta a fost primul cluster din țara noastră.
Întreprinderile membre au înțeles destul de repede avantajele unei astfel de asocieri. De exemplu, în cazul executării comenzilor mari, mai ales a celor complexe. Astfel, la confecționarea uniformelor pentru Ministerul Apărării, mai multe fabrici se ocupă de confecționarea unor piese separate ale acestora – unele se ocupă de broderie, altele de pălării, curele, încălțăminte etc. Adică, clientul are de-a face cu un singur partener, nu cu zeci de alții. Mai mult, cu un cluster care are deja atât reputație, cât și toate certificatele necesare.
Apoi, în 2023, PNUD a demarat o finanțare la scară largă pentru crearea de clustere, iar în decursul unui an au apărut 12 astfel de asociații.
Iar acum doi ani, Sorintex s-a alăturat clusterului Mobile Textile Export, rezultând, potrivit lui Andrei Myrza, un „megacluster” care își desfășoară activitatea pe o suprafață de aproape 200 km². Aceasta este o suprafață considerabilă chiar și după standardele europene și mondiale.
Ce este un „cluster”?
Celelalte 19 clustere existente acoperă teritorii de câte 30-40 km pătrați. Aceasta este o suprafață insuficientă, potrivit afirmațiilor economistului englez Michael Porter, care a elaborat teoria clusterelor. Norma este de 150 km pătrați.
Conform definiției lui Porter, clusterele sunt concentrări geografice de întreprinderi și companii interconectate, specializate în furnizarea unui anumit tip de produse, de organizații prestatoare de servicii, de companii care activează în sectoare conexe și de instituții asociate acestora (de exemplu, universități, agenții de standardizare și asociații comerciale) din anumite sectoare industriale, care se află în concurență, dar colaborează totodată între ele.
Sorintex este, în prezent, o asociație profesională creată prin acordul unanim al celor 33 de companii fondatoare, producători cu tradiție în domeniul confecțiilor, textilă și de tricotaje din regiunea de nord a Moldovei, care au găsit astfel o modalitate de a formaliza relațiile de parteneriat deja existente. În plus, membrii clusterului includ 4 universități, 4 școli profesionale, 3 consilii raionale și 2 organizații catalizatoare, în total 46 de membri ai clusterului.
Mai exact, clusterul își desfășoară activitatea în trei raioane din Moldova: Soroca, Șoldănești și Reșița. De asemenea, acesta include trei întreprinderi din regiunea Transnistriei, printre care se numără și unul de anvergură, precum complexul de confecții și tricotaje „Intercentru Lux”.
Printre fondatori se numără SA Ionel, Artizana SRL, Universcom și alte întreprinderi, unele cunoscute, altele mai puțin. Cu acest cluster colaborează universități precum UTM, ASM, ASEM și „Alecu Russo” din Bălți. Școlile profesionale pregătesc personal pentru întreprinderile din cadrul clusterului prin sistemul de educație duală.
Și – un detaliu important. Din cluster face parte și compania ABS din Chișinău, care se ocupă de mulți ani cu colectarea și valorificarea diverselor deșeuri, inclusiv a celor textile. Acest lucru este important pentru îndeplinirea obligațiilor în cadrul responsabilității extinse a producătorului, care abia începe să fie implementată efectiv în Moldova.
În total, întreprinderile din cluster asigură locuri de muncă pentru 4.000 de angajați. Exporturile din anul trecut s-au ridicat la 30 de milioane de euro, la care se adaugă vânzările pe piața internă, pe care fiecare întreprindere le contabilizează separat și care cresc de la an la an.
Prin schimbul de experiență acumulată, membrii clusterului au obținut deja toate certificatele necesare pentru a onora comenzile primite de la cele mai mari mărci mondiale.
Principala realizare este faptul că clusterul a obținut în 2024 eticheta de bronz, iar în acest an – eticheta de argint ESCO. Aceasta este cea mai prestigioasă organizație de certificare din Europa.
Nu totul merge ca pe roate pentru toți, remarcă Andrei Myrza. Există fabrici care funcționează continuu, iar altele au o încărcare de lucru de, de exemplu, 10 luni pe an. Iar cele două luni de inactivitate reduc la zero întregul profit obținut. Însă lupta pentru clienți se duce în permanență.
Prin standuri comune, membrii clusterului au participat, atât anul trecut, cât și anul acesta, la expoziții majore la Paris (Fashion Week), Istanbul și Milano. Urmează Florența și Łódź.
Problemele grave ale industriei ușoare
Andrei Myrza evidențiază cele trei probleme cele mai complexe cu care se confruntă toți producătorii moldoveni de confecții: migrația, forța de muncă și resursele energetice.
Primele două sunt interconectate.
Școlile profesionale pregătesc specialiști, dar imediat după absolvire, având experiență practică (datorită sistemului de învățământ dual), majoritatea absolvenților emigrează din țară.
În locul lor trebuie să angajăm muncitori din Bangladesh, India și Uzbekistan. „Muncitorii locali se plâng că străinii sunt plătiți mai bine”, spune Andrei Myrza. – Dar și celor de-ai noștri le plătim aceleași 600 de euro, dacă lucrează ca indienii – fără să ridice capul”.
În ceea ce privește resursele energetice, directorul clusterului nu știe ce să facă.
„Chiar zilele trecute am avut un potențial investitor. I-a plăcut totul. Apoi a cerut informații despre cât costă energia electrică, gazul, apa etc. A făcut calculele – și a plecat”.
Este vorba despre o afacere globală, în care se duce o luptă pentru fiecare bănuț din costul de producție. În Moldova este scump, așa că se plasează comenzi în Muntenegru și deja și în Albania (costuri de transport mai mici). Și se uită cu interes la Africa. Care, însă, este deja controlată aproape în totalitate de China, care nu mai permite accesul nimănui acolo. Ceea ce lasă șanse întreprinderilor de confecții din Moldova, România și Ucraina.
Abonați-vă la actualizările noastre
