Alexandru Muravschi
Fostul ministru al economiei, Alexandru Muravschi, care a lucrat mulți ani în cadrul unor proiecte internaționale tocmai la elaborarea modelelor de reformă administrativ-teritorială în Moldova, atrage atenția asupra unei alte probleme – eficiența gestionării noilor entități administrative. El consideră că acesta este un aspect cheie al reformei și că tocmai acest aspect ridică cele mai multe întrebări.
„Așa cum am subliniat deja de mai multe ori, guvernul, în dorința sa de a crea ceva propriu, propune un model absolut absurd din punctul de vedere al eficienței administrării”, scrie Alexandru Muravschi pe pagina sa de pe rețelele sociale. – Se mențin trei niveluri de administrație teritorială: unul național și două locale – regiuni în locul raioanelor, precum și municipii și sate (comune). …Dar cel mai important pentru noi sunt funcțiile și competențele cu care sunt învestite aceste organe”.
Experiența României
În opinia autorului, defectele reformei moldovenești sunt evidente în comparație cu România. El prezintă modelul de administrare a teritoriilor aplicat dincolo de Prut.
„În România, cel mai înalt organ reprezentativ de administrație al județului este Consiliul Județean, condus de un președinte. Acesta răspunde de dezvoltarea socio-economică a întregului județ și coordonează activitatea consiliilor comunale și a orașelor care fac parte din acesta.
Principalele atribuții ale Consiliului Județean:
- Buget și economie: elaborarea, aprobarea și execuția bugetului local al județului; stabilirea impozitelor și taxelor județene; gestionarea patrimoniului public și privat al județului.
- Infrastructură și transport: Construcția, întreținerea și modernizarea drumurilor de importanță județeană; organizarea transportului public între localitățile din interiorul județului.
- Servicii publice: Organizarea și gestionarea instituțiilor de asistență socială (case de copii, adăposturi, centre pentru persoane cu dizabilități), a serviciilor de alimentare cu apă, canalizare și gestionarea deșeurilor la nivel de județ.
- Cultură, sport și turism: Finanțarea și gestionarea obiectivelor culturale de importanță județeană (muzee, biblioteci, teatre), sprijinirea inițiativelor locale în domeniul sportului și turismului.
- Dezvoltarea teritorială: Aprobarea planurilor de amenajare a teritoriului județului (PATJ) și a regulamentelor de urbanism.
Controlul de stat și puterea executivă în județ sunt exercitate de prefect, care este numit de guvernul central al României și este reprezentantul oficial al acestuia pe teritoriul județului. El conduce serviciile publice deconcentrate (ministere și instituții) la nivel local”.
Alexandru Muravschi subliniază că reforma administrativ-teritorială din Moldova din anii 1998/99 s-a desfășurat aproximativ după acest model. Însă, atunci când, după primii doi ani dificili de adaptare, reforma a început să dea primele rezultate pozitive, aceasta a fost complet abrogată în 2003, cu majoritatea PCRM în parlament, ceea ce s-a dovedit a fi o mare greșeală; țara a pierdut peste 20 de ani, funcționând în cadrul unui sistem raional care devenise ineficient.
Reforma este necesară, dar nu poate fi realizată doar de dragul reformei
„Prin urmare, necesitatea realizării reformei nu doar s-a maturizat, ci este de mult depășită. Dar asta nu înseamnă că se poate face orice după bunul plac”, consideră fostul viceprim-ministru.
El subliniază că, în prezent, nu are sens să se discute despre numărul primăriilor, considerând pe bună dreptate că rezultatul nu va depinde de numărul acestora, ci de eficiența structurilor de conducere a primăriilor care vor fi create, de competențele acestora, de personalul angajat etc. Și că primăriile extinse dispun de un potențial suficient pentru a obține rezultate pozitive.
„Problema se află la nivelul următor, și anume în înlocuirea celor 32 de județe cu 3 regiuni. Și, din nou, nu este vorba de număr, ci de funcțiile și competențele noilor structuri”, subliniază Muravski. Și își argumentează în continuare poziția:
Mai sus ați putut vedea ce competențe au județele din România. În modelul propus de guvern, regiunile se vor ocupa doar de realizarea proiectelor de infrastructură și, eventual, de dezvoltarea parțială a teritoriilor, tot sub forma unor proiecte regionale. Și ATÂT. Adică exact de ceea ce se ocupă în prezent Agențiile de Dezvoltare Regională (ADR), care funcționează în fiecare dintre cele 5 regiuni de dezvoltare create.
Regiunile noastre nu vor avea niciun alt tip de competențe de care dispune un județ din România. Aceste competențe vor fi, parțial, delegate în totalitate municipalităților, orașelor, satelor și comunelor, iar unele dintre cele mai importante (sănătate, educație, protecție socială, gestionarea forțelor de ordine etc.) vor fi exercitate direct de către autoritățile centrale. Adică, pe de o parte, se preconizează consolidarea autorităților locale prin fuziuni, iar, pe de altă parte, consolidarea administrării centralizate directe, prin preluarea multor sectoare de la autoritățile locale.
Regiunea nu va dispune, de fapt, de niciun buget propriu, întrucât toate proiectele de infrastructură sunt finanțate din Fondul de dezvoltare regională și locală, gestionat de ministerul de resort. Proiectele sunt inițiate la nivelul primăriilor de bază: municipii, orașe, sate și comune, și sunt transmise către Agenția de Dezvoltare Regională (ADR), unde are loc selecția acestora; apoi, la nivel central, se aprobă programul general al proiectelor și se alocă finanțarea…
Așa funcționează sistemul de peste 15 ani, cu mici modificări. Guvernul intenționează să schimbe ceva? Ce anume? Deocamdată nu s-a spus nimic despre asta.
Cu ce se vor ocupa reprezentanții aleși ai poporului – consilierii regionali? Nu au bani. Se vor reuni de câteva ori pe an pentru a vota aprobarea listei inițiale de proiecte, care le va fi pregătită de angajații ARR? Și apoi se vor reuni din nou pentru a aproba repartizarea fondurilor alocate de minister între proiecte?
Merită oare să organizăm alegeri naționale în regiune doar pentru a alege un consiliu absolut inutil?
Și de ce toate acestea? Pentru că la noi sunt mulți care vor să fie originali, să prezinte orice, atâta timp cât să fie considerați autori, ca și cum ar fi venit cu o idee la care nimeni nu s-a gândit înainte. Și în această privință, „deștepții” noștri din guvern i-au întrecut pe toți, deși căile reformei au fost deja bătute de multe ori.
Am dat exemplul României din motive destul de clare și consider că acesta se potrivește cel mai bine situației noastre. Dar putem lua în considerare și experiența altor țări mici, precum Cehia, Ungaria, Austria și altele, unde denumirile unităților diferă de cele din România, dar funcțiile și competențele sunt, în marea lor majoritate, identice.
Prin urmare, concluzia mea în acest moment este următoarea: mai bine să nu se facă nimic decât o astfel de reformă – scuzați-mi expresia.
Acest material a fost tradus cu ajutorul inteligenței artificiale.Traducerea a fost revizuită și de redacția Logos Press.
Comentarii
0Încă nu sunt comentarii. Poți începe conversația.
Comentariile sunt deschise cititorilor cu un cont Logos Press.
Autentifică-te pentru a comenta