Mircea Baciu
Prim-ministrul are dreptate când vorbește despre necesitatea extinderii accesului populației la locuințe. Pentru că, chiar dacă fondul locativ înregistrat oficial (locuințe ocupate și neocupate) la 1 ianuarie 2026 era de 1 365,3 mii de unități locative (o creștere de 2,1% față de situația înregistrată la 1 ianuarie 2025), iar suprafața totală a fondului de locuințe – 93 379,3 mii metri pătrați (cu 1,7% mai mult decât suprafața totală a fondului de locuințe la 1 ianuarie 2025), problema rămâne una acută.
Deficitul de locuințe și scăderea activității: ce se întâmplă pe piață
La prima vedere, numărul de unități locative și suprafața totală a fondului locativ ar trebui să fie suficiente pentru aproximativ 2,4 milioane de persoane care locuiesc permanent în Moldova. Problema constă însă în amplasarea geografică a unităților locative respective. Astfel, în Chișinău, unde locuiește de facto o treime din întreaga populație a țării, se regăsesc doar 26,4% din numărul total de unități locative înregistrate. De asemenea, trebuie menționat că, deși Moldova trece printr-un proces vizibil de urbanizare, cel mai mare număr de locuințe este concentrat în mediul rural – 748 mii (54,8%).
Astfel, în orașe se observă un deficit de spațiu locativ (în special în Chișinău), iar problema este agravată de prețurile ridicate, care reprezintă una dintre cauzele care determină scăderea continuă a numărului de tranzacții imobiliare.
Acest lucru reiese și din datele referitoare la prima jumătate a anului curent, când numărul tranzacțiilor de cumpărare-vânzare de imobile a scăzut semnificativ față de perioada similară a anului trecut. Dacă în prima jumătate a anului 2025 s-au vândut 7.483 de apartamente, în aceeași perioadă a anului 2026 s-au vândut 5.493 de apartamente. Este vorba de o scădere de 26,6%. Unii experți vorbesc despre semne de redresare a pieței imobiliare și subliniază creșterea cu 17,2% a numărului de tranzacții de cumpărare-vânzare în al doilea trimestru față de primul trimestru al acestui an, dar problema rămâne totuși.
Într-o scrisoare deschisă pe care am adresat-o la începutul acestui an prim-ministrului de atunci, Alexandru Munteanu, am prezentat propuneri concrete pentru îmbunătățirea situației de pe piața imobiliară și extinderea accesului populației la locuințe. Având în vedere că noul prim-ministru este interesat de această problemă, am decis să prezint pe scurt soluțiile necesare, care țin de competența atât a autorităților centrale, cât și a celor locale. De altfel, autoritățile locale și centrale ar putea iniția un dialog în cadrul căruia să se stabilească cine va lua ce măsuri concrete. Le voi menționa mai jos.
Mai mult teren și infrastructură: ce pot face autoritățile locale
Prima măsură, care ține de competența administrațiilor municipale, constă în scoaterea la licitație a unor parcele mici (0,5 ha). În acest scop, administrațiile municipale trebuie să constituie o rezervă de terenuri urbane, să o împartă în parcele de câte 0,5 ha și să organizeze licitații deschise, la care vor fi admise doar persoanele juridice și întreprinderile individuale cu experiență dovedită în construcții de ≤ 10 000 de metri pătrați.
O altă măsură necesară este elaborarea și adoptarea de noi planuri de urbanism care să prevadă vânzarea de parcele în limitele orașului sau ale municipalităților. Ca urmare, va avea loc reclasificarea terenurilor agricole din zonele suburbane în zone rezidențiale; delimitarea unor cartiere mari, care vor fi împărțite în secțiuni destinate diferiților dezvoltatori imobiliari, dar cu un plan unic de infrastructură.
O altă măsură necesară este crearea de noi cartiere cu infrastructură „la cheie”. Administrațiile municipale ar putea construi drumuri, rețele de utilități și obiecte de infrastructură socială (școli, grădinițe, centre medicale) înainte de începerea construcției clădirilor de locuit. Ca urmare, atractivitatea zonelor suburbane va crește; familiile tinere vor beneficia de locuințe accesibile, cu o infrastructură dezvoltată.
În același context, subliniez că este necesar să se simplifice și să se accelereze eliberarea autorizațiilor de construire, precum și să se simplifice pachetul de documente pentru proiectele de mici dimensiuni (construcție și reconstrucție), adică să se reducă lista cerințelor pentru clădirile cu o înălțime de până la 3-5 etaje.
De la „Prima Casă” la PPP: soluții la nivel național
La nivel de stat, este necesară modernizarea programului „Prima Casă”. În acest sens, este necesar: să se limiteze participarea doar la achiziționarea de locuințe cu o suprafață de până la 100 de metri pătrați și cu un preț care să nu depășească limita stabilită; să se acorde prioritate familiilor cu copii și tinerilor specialiști; să se coreleze problema cu regiunile în care se construiesc activ noi clădiri; cu noile cartiere și cu locuințele din municipalități.
O altă măsură ar putea fi introducerea unei taxe pe revânzarea rapidă (după modelul Ucrainei). Aceasta ar putea fi stabilită la 6-10% din valoarea imobilului deținut de mai puțin de trei ani. Ca urmare, tranzacțiile speculative s-ar reduce, iar piața ar deveni mai stabilă. Această taxă ar fi temporară – de exemplu, pe o perioadă de trei ani.
O altă măsură pozitivă ar fi lansarea unor proiecte comune între stat și dezvoltatorii imobiliari în cadrul unui parteneriat public-privat. Astfel, s-ar stimula construcția de locuințe cu participarea statului, ceea ce ar permite accelerarea extinderii ofertei și asigurarea unor locuințe sociale accesibile, fără a supraîncălzi piața.
Aceste soluții, precum și altele similare, pot conduce într-adevăr la normalizarea situației de pe piața imobiliară și pot oferi oamenilor un acces mai larg la o locuință proprie.
Mircea Baciu,
antreprenor moldovean
Abonați-vă la actualizările noastre
Aveți informații pentru redacție? Transmiteți-le către Logos-Press
