picture-alliance/AP/A. Barte Telin. Ochi de oaie în suc de roșii (Mongolia)
Tocmai pe această idee se bazează Muzeul Mâncărurilor Dezgustătoare din Berlin, unde produsele cu miros, consistență sau mod de preparare neobișnuite nu sunt considerate o curiozitate gastronomică, ci o parte a patrimoniului cultural și a ofertei turistice, scrie Euronews.
Organizația Mondială a Turismului a ONU (UN Tourism, anterior UNWTO) subliniază că gastronomia devine un element important al experienței turistice și poate contribui la dezvoltarea economiei locale, susținând patrimoniul cultural și promovarea regiunilor.
Muzeul, inaugurat la Berlin în 2021 după succesul proiectului din Malmö, Suedia, prezintă aproximativ o sută de produse din întreaga lume. Scopul său nu este doar acela de a surprinde vizitatorii, ci și de a arăta de ce atitudinea față de mâncare este modelată de istorie, cultură și obiceiurile sociale.
Aversiunea este determinată de cultură
Potrivit directoarei muzeului, Alexandra Bernsteiner, sentimentul de dezgust nu are doar o bază biologică, ci depinde și de contextul cultural. Ceea ce într-o țară provoacă respingere, în alta poate fi considerat un fel de mâncare tradițional și un element important al identității naționale.
Tocmai de aceea, gastronomia devine parte a strategiei turistice a multor regiuni. Produsele locale, festivalurile și traseele culinare contribuie la crearea unei imagini unice a teritoriului și la susținerea întreprinderilor mici — de la fermele agricole până la industria restaurantelor.
Germania: bucătăria casnică cu potențialul de a provoca dezgust
Bucătăria germană oferă, de asemenea, preparate care pot surprinde oaspeții străini. Printre acestea se numără supa de pâine din pâine veche, zelț, precum și brânza cu acarieni din Saxonia-Anhalt, care se maturizează cu ajutorul unor acarieni specializați în brânzeturi.
O altă specialitate regională cunoscută este „Saumagen” din Palatinat. Felul de mâncare constă într-un amestec de carne, cartofi și condimente, preparat în stomacul de porc. În ciuda aspectului neobișnuit, acesta rămâne parte a patrimoniului gastronomic al regiunii.
Italia: brânza care trăiește
Unul dintre cele mai cunoscute produse din expoziție este Casu Marzu din Sardinia — o brânză a cărei fermentație continuă datorită larvelor muștei de brânză. În afara Italiei, acesta este perceput ca o experiență gastronomică extremă, însă în Sardinia rămâne un produs tradițional.
Nu mai puțin interes antrează în rândul turiștilor aricii de mare din regiunile sudice ale Italiei, care sunt adesea consumați proaspeți, imediat după capturare.
Suedia: mirosul ca simbol turistic
Heringul fermentat „surströmming” a devenit de mult una dintre cele mai recunoscute particularități gastronomice ale Suediei. Produsul a câștigat faimă internațională datorită mirosului său puternic, însă în țară rămâne parte a bucătăriei tradiționale.
La muzeul din Berlin se organizează periodic degustări de surströmming, transformând acest produs neobișnuit într-o atracție turistică aparte.
Franța: un cârnat cu caracter
Bucătăria franceză este reprezentată de andouillette — un cârnat din subproduse de porc, cunoscut pentru aroma sa specifică. În ciuda percepției controversate în rândul străinilor, acest preparat rămâne o parte importantă a bucătăriei regionale, în special în Troyes și Lyon.
Polonia: sânge, bulion și acru
Bucătăria poloneză este reprezentată de „kaszanka” — un cârnat cu sânge și cereale, „czernina” — o supă pe bază de sânge de rață, precum și „żurek” — o supă tradițională acră de secară.
Aceste preparate reflectă o particularitate istorică a bucătăriei europene, în care un principiu important era utilizarea rațională a produselor și prepararea unor mese hrănitoare din ingrediente accesibile.
Islanda și Asia: produse fermentate, uscate, neobișnuite
În afara Europei, au devenit cunoscute „haukarlul” islandez — carne fermentată de rechin din Groenlanda, cu un miros caracteristic de amoniac — precum și produsele asiatice cu aromă puternică — durianul și tofu-ul mirositor.
Pentru localnici, aceste produse fac parte din tradiția culturală, în timp ce pentru turiști devin adesea o provocare și, în același timp, un prilej de a descoperi o nouă bucătărie.
Mâncarea ca parte a economiei experiențelor
Istoria delicateselor neobișnuite arată că gastronomia devine nu doar un fenomen cultural, ci și o resursă economică. Produsele regionale ajută teritoriile să se diferențieze de concurenți, să-și construiască branduri turistice și să creeze oportunități suplimentare de afaceri.
Muzeul Mâncărurilor Dezgustătoare (Disgusting Food Museum) folosește această abordare, transformând produsele neobișnuite într-un obiectiv turistic interactiv. Vizitatorilor li se oferă nu doar posibilitatea de a explora expoziția, ci și de a degusta anumite produse, inclusiv insecte comestibile.
În consecință, preparatele care odinioară erau percepute exclusiv ca particularități locale devin parte a economiei globale a experiențelor. Pentru regiuni, acest lucru înseamnă noi oportunități pentru dezvoltarea turismului, sprijinirea producătorilor și conservarea patrimoniului gastronomic.
