Foto: Getty Images
Dacă această dinamică se va menține, actualul Campionat Mondial ar putea deveni unul dintre cele mai „turbulente din punct de vedere al loturilor” din istoria fotbalului mondial.
O înfrângere înseamnă din ce în ce mai des sfârșitul carierei de antrenor
Unul dintre cele mai scandaloase episoade ale turneului a fost demisia antrenorului principal al naționalei Tunisiei, Sabri Lamouchi. Acesta a fost demis de federație chiar în timpul fazei grupelor, imediat după înfrângerea zdrobitoare suferită în fața Suediei, cu scorul de 1:5.
După încheierea fazei grupelor, unul dintre primii care și-a anunțat demisia a fost antrenorul principal al naționalei Coreei de Sud, Hong Myung-bo. Echipa nu a reușit să iasă din grupă, după care antrenorul a declarat că își asumă în totalitate responsabilitatea pentru evoluția eșuată.
„Nicio explicație nu poate înlocui rezultatul. Toată responsabilitatea îmi revine mie”, a spus Hong, anunțându-și plecarea.
Cu toate acestea, povestea sud-coreeană a depășit cu mult limitele sportului. Președintele țării, Lee Jae-myung, a criticat public activitatea conducerii federației de fotbal. Acesta a declarat că deciziile cheie privind numirile au fost luate fără a se ține seama de calitățile profesionale și a însărcinat Ministerul Culturii, Sportului și Turismului să efectueze o anchetă privind cauzele eșecului echipei naționale.
De fapt, eșecul de la Cupa Mondială a devenit un pretext pentru revizuirea întregului sistem de gestionare a fotbalului din țară.
Nu mai puțin revelatoare este situația din Țările de Jos. După eliminarea echipei naționale în șaisprezecimile de finală, antrenorul principal Ronald Koeman a declarat inițial că nu intenționează să-și părăsească postul. Însă, literalmente a doua zi, și-a anunțat demisia, asumându-și responsabilitatea pentru rezultatul nesatisfăcător. Totodată, el a invocat și circumstanțe personale, precum și necesitatea de a dedica mai mult timp familiei.
O altă decizie care a făcut valuri a fost demisia lui Marcelo Bielsa, care a părăsit naționala Uruguayului după încheierea participării echipei la turneu.
De asemenea, antrenorii echipelor naționale ale Cehiei și Scoției, Miroslav Koubek și Steve Clarke, și-au pierdut funcțiile după faza grupelor. Iar antrenorul echipei naționale a Ecuadorului, Sebastián Beccasese, i s-a alăturat lui Ronald Koeman după înfrângerea suferită în optimile de finală în fața echipei naționale a Mexicului.
Există și un alt exemplu
Este semnificativ faptul că nu toate țările cu tradiție fotbalistică reacționează la înfrângere căutând vinovați.
În ciuda eliminării echipei naționale a Uzbekistanului, președintele țării, Shavkat Mirziyoyev, a mulțumit public jucătorilor și staff-ului tehnic pentru prestația lor, subliniind că echipa s-a calificat pentru prima dată în istorie în faza finală a Campionatului Mondial și că, doar prin acest fapt, a obținut un rezultat remarcabil pentru fotbalul național.
O astfel de abordare contrastează puternic cu reacția unor alte state, unde înfrângerea duce automat la schimbări de personal și la critici masive la adresa antrenorilor.
Prețul înfrângerii crește
Motivele schimbării atât de rapide a antrenorilor sunt mai profunde decât rezultatele unor meciuri izolate.
Extinderea Cupei Mondiale la 48 de participanți a schimbat așteptările suporterilor și ale federațiilor de fotbal. Dacă înainte simpla calificare la Cupa Mondială era considerată un succes pentru multe echipe naționale, acum calificarea în fazele eliminatorii devine obiectivul minim pentru majoritatea echipelor de nivel mediu.
În acest context, antrenorii sunt primii care poartă responsabilitatea eșecului.
În același timp, este revelator faptul că, în Germania, după eliminarea echipei naționale, conducerea Federației Germane de Fotbal l-a susținut public pe Julian Nagelsmann, declarând că își menține încrederea în antrenor.
Toate aceste demisii sugerează că, în contextul actual, federațiile naționale consideră din ce în ce mai rar înfrângerea ca parte a procesului sportiv, ci o percep tot mai des ca un eșec managerial care necesită o reacție imediată.
În același timp, Campionatul Mondial este încă în desfășurare, ceea ce înseamnă că lista schimbărilor de personal va fi probabil completată pe măsură ce noi echipe naționale își vor încheia participarea.
Dacă tendința se va menține, CM-2026 va intra în istorie nu doar datorită evenimentelor de pe teren, ci și ca un turneu după care multe echipe naționale au început o schimbare de conducere la scară largă.
