Cheltuielile globale cu plata dobânzilor aferente datoriei publice au atins un nivel record de 1,5 trilioane de dolari. De exemplu, în SUA, costul menținerii datoriei a depășit cheltuielile pentru apărarea națională și programele de sănătate.
Nivelul ridicat al datoriei raportate la PIB continuă să afecteze țările europene. Conform rezumatelor Eurostat, cei mai mari datornici dintre țările UE sunt Grecia, Italia și Franța, a căror povară a serviciului datoriei este din ce în ce mai grea din cauza restricțiilor monetare paneuropene.
Reîmprumuturi la rate ridicate
Pe măsură ce băncile centrale cresc ratele dobânzii cheie, guvernele sunt forțate să refinanțeze vechile datorii la rate ale dobânzii mai ridicate. Rapoartele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) au constatat că costurile ridicate ale împrumuturilor suverane afectează bugetele, reducând posibilitățile de cheltuieli sociale și de investiții.
În SUA, datoria publică a depășit 36 000 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 124% din PIB. Cu randamente ale obligațiunilor de peste 5%, costul serviciului acestei datorii devine cel mai mare post din bugetul federal, depășind cheltuielile pentru apărarea națională. Congressional Budget Office estimează că plățile dobânzilor ar putea absorbi până la 16% din toate veniturile fiscale în 2026. Cheltuielile globale cu plata dobânzilor aferente datoriei publice au atins un nivel record de 1,5 trilioane de dolari. De exemplu, în SUA, costul menținerii datoriei a depășit cheltuielile cu apărarea națională și programele de sănătate.
În Europa, situația este complicată de fragmentarea pieței datoriilor. Țările din „flancul sudic” sunt în mod tradițional în zona de risc. Datoria Italiei este de 142% din PIB, iar cea a Franței – de 112%. Creșterea randamentelor obligațiunilor franceze peste 4,3% creează cea mai puternică presiune asupra bugetului țării, care înregistrează deja un deficit de 5,5% din PIB. Spread-ul (diferența de randament) dintre titlurile franceze și cele germane a crescut la 95 de puncte de bază, semnalând o pierdere de încredere în sustenabilitatea fiscală a Parisului.
Japonia reprezintă un caz extrem de capcană a datoriei. Cu o datorie de peste 260 % din PIB, chiar și o creștere minimă a randamentelor obligațiunilor pe 10 ani peste 1,5 % obligă Banca Japoniei să aleagă între faliment și pierderea controlului asupra yenului. Moneda se tranzacționează deja la niveluri de 162-165 pentru un dolar, ceea ce face prea scump importul de energie de care țara are nevoie. În plus, o rată de refinanțare mai mare va duce, de asemenea, la o repatriere epică a capitalului în Japonia, ceea ce ar putea declanșa o nouă criză financiară globală.
