La această concluzie ajunge Financial Times, subliniind reducerea pe scară largă a numărului de diplomați de carieră, creșterea numărului de posturi vacante în cadrul ambasadelor și schimbarea principiilor de elaborare a politicii externe în cel de-al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump.
Schimbările de personal modifică sistemul serviciului diplomatic
Conform datelor publicate de Financial Times, după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, efectivul Departamentului de Stat s-a redus cu peste 3.000 de persoane, ceea ce reprezintă peste 20% din personalul departamentului. În același timp, administrația a modificat semnificativ abordarea privind numirea șefilor misiunilor diplomatice din străinătate.
Din cei 101 candidați propuși pentru funcțiile de ambasador în timpul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump, doar nouă sunt diplomați de carieră. În același timp, la sfârșitul lunii iunie, mai mult de jumătate dintre ambasadele americane rămâneau fără șefi confirmați, inclusiv reprezentanțele diplomatice din Germania și Arabia Saudită. În majoritatea țărilor din Africa — aproximativ 80% — lipsesc, de asemenea, ambasadorii numiți.
După cum subliniază publicația, o astfel de politică de personal reprezintă o abatere de la practica de lungă durată, conform căreia majoritatea ambasadelor americane erau conduse de funcționari de carieră din cadrul serviciului diplomatic.
Foștii diplomați avertizează asupra consecințelor pe termen lung
Cele mai dure aprecieri cu privire la situația actuală vin din partea foștilor reprezentanți de rang înalt ai diplomației americane.
Fostul ambasador al SUA în China, Nick Burns, care a lucrat la Departamentul de Stat mai bine de trei decenii, a calificat situația actuală drept „cea mai devastatoare criză din întreaga istorie de 102 de ani a serviciului diplomatic al SUA”.
Fostul director al CIA și fostul ambasador al SUA în Rusia, Bill Burns, consideră că situația actuală aduce departamentului un prejudiciu chiar mai mare decât perioada mccarthismului din anii 1950, când verificările politice în masă au dus la pierderea unei părți semnificative a personalului de specialitate.
Potrivit acestuia, consecințele deciziilor privind personalul pot afecta capacitatea SUA de a conduce negocieri internaționale complexe. Ca exemplu, el a menționat contactele cu Iranul, subliniind că partea americană a refuzat să recurgă pe scară largă la specialiști în domeniu, în timp ce delegația iraniană s-a bazat pe grupuri de experți bine pregătite.
În opinia lui Burns, o problemă similară ar putea apărea și în cazul începerii unor negocieri serioase privind soluționarea conflictului dintre Rusia și Ucraina.
Casa Albă mizează pe persoane de încredere din mediul politic
Financial Times remarcă faptul că, în soluționarea crizelor internaționale, Donald Trump se bazează din ce în ce mai mult pe un cerc restrâns de persoane de încredere — antreprenori, mari donatori și persoane din anturajul său apropiat — și nu pe aparatul diplomatic profesional.
Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Tommy Pigott, a respins afirmațiile potrivit cărora deciziile de politică externă sunt luate fără participarea specialiștilor.
În administrația Trump, schimbările de personal sunt justificate de necesitatea de a alinia activitatea departamentului la principiul „America pe primul loc”. Potrivit unui reprezentant al administrației, sarcina Departamentului de Stat nu constă în elaborarea politicii externe, ci în punerea în aplicare a cursului stabilit de președinte.
Transformarea diplomației
Articolul din Financial Times reflectă o dezbatere mai amplă privind transformarea sistemului american de politică externă. Problema nu se referă doar la politica de personal a Departamentului de Stat, ci și la rolul diplomației profesionale în contextul tensiunilor internaționale în creștere, al negocierilor privind Iranul, al conflictului din Ucraina și al intensificării rivalității dintre SUA și China.
Pentru economia mondială, eficiența instituțiilor diplomatice rămâne unul dintre factorii care influențează politica de sancțiuni, comerțul internațional, climatul investițional și stabilitatea piețelor globale, subliniază publicația.
