Instituția financiară emite un token pentru o obligație deja existentă față de client. Depozitul în sine rămâne în bilanțul organizației, schimbându-se doar forma de transfer. Un instrument concret de acest tip se numește „token de depozit” — de exemplu, PMD de la JPMorgan, scrie forklog.com.
Analiștii de la Oliver Wyman, în raportul intitulat „Deposit Tokens: A Foundation for Stable Digital Money”, denumesc acest instrument „chitanță digitală pentru depozit”. Acesta „există” într-un registru comun, se calculează instantaneu și este capabil să îndeplinească automat condițiile stabilite.
Depozitul nu se mută fizic nicăieri. Acesta intră sub incidența aceluiași sistem de asigurare și a aceleiași supravegheri de reglementare ca și un cont obișnuit. Se schimbă doar mecanismul de livrare: canalele tradiționale de plată se închid la ore fixe, iar lanțul băncilor corespondente încetinește transferurile. Tokenul, însă, se transferă între părți instantaneu și non-stop, iar decontarea se înregistrează automat.
Astfel de depozite se încadrează într-o tendință mai largă de aplicare instituțională a tehnologiei blockchain: pe lângă depozite, băncile și societățile de administrare transferă în acest mediu active din lumea reală în ansamblu — obligațiuni, acțiuni, fonduri.
Cum funcționează acest sistem?
Procesul se bazează pe trei etape: emisiune, transfer, rambursare. Instituția financiară acceptă depozitul clientului și creează o cantitate echivalentă de tokenuri în registrul distribuit (de regulă, într-un raport de unu la unu). Deținătorul le transferă direct contrapartidei, ocolind lanțul de bănci intermediare. Destinatarul fie le păstrează în format digital, fie le reconvertește într-un cont obișnuit.
Serviciul „Tokenised Deposit Service” de la HSBC funcționează în mod similar. Clientul se conectează la bancă printr-un API securizat, fondurile sale sunt convertite în tokenuri digitale și sunt transferate în portofelul destinatarului: acesta le poate păstra așa cum sunt sau le poate retrage sub formă de depozit în monedă fiduciară.
Caracteristica cheie a acestei abordări este programabilitatea. În instrument pot fi integrate condiții în baza cărora acesta trece de la o parte la alta. Această logică este asigurată de contractele inteligente — un cod care se execută automat, înregistrat în registru. Transferul se efectuează automat la survenirea unui eveniment prestabilit — livrarea confirmată a mărfii, atingerea pragului de lichiditate sau o dată specifică de plată.
La schimb pot participa doar clienții care au trecut de verificarea efectuată de un anumit emitent: accesul este limitat la o anumită instituție financiară sau la un grup de bănci afiliate.
Prin ce se deosebesc depozitele tokenizate de stablecoin-uri?
Ambele instrumente par similare: un token digital, ancorat la dolar sau la o altă monedă, care circulă pe blockchain. Dar asemănările se opresc aici.
Stablecoin-ul este emis de o companie nebancară, iar garanția este reprezentată de un fond de rezerve — de obicei, obligațiuni de trezorerie pe termen scurt ale SUA sau echivalente ale acestora. Un astfel de instrument circulă ca un activ la purtător: pentru a-l primi sau a-l trimite, este suficient un portofel criptografic, iar verificarea identității nu este necesară.
Depozitul tokenizat funcționează altfel. Obligația rămâne la banca emitentă, nu la fondul de rezerve. Schimbul are loc într-o rețea cu acces restricționat (blockchain autorizat), la care participă doar clienți verificați. Este vorba de o arhitectură de acces fundamental diferită, nu doar de un alt tip de blockchain. Și întrucât emisiunea este realizată de o organizație reglementată, depozitul beneficiază de aceeași asigurare și de aceeași supraveghere ca și un cont obișnuit.
Economiștii Băncii Rezervei Federale din New York au formulat această diferență în februarie 2026 astfel: stablcoinul funcționează ca „bani siguri” pentru plăți în afara sistemului bancar, în timp ce depozitul tokenizat rămâne în cadrul modelului tradițional și continuă să participe la acordarea de credite.
Orice deținător de portofel criptografic poate trimite sau primi o „monedă stabilă”, în timp ce tokenul bancar este accesibil doar clienților verificați ai unei anumite organizații. Tocmai caracterul închis al acestui instrument îi conferă protecție din partea autorităților de reglementare, dar îi limitează răspândirea.
Analiștii de la Citi Institute prevăd că, până în 2030, cifra de afaceri anuală a acestui segment în dezvoltare va ajunge la 100–140 trl. Banca Reglementărilor Internaționale a constatat că, în 2024, instituțiile financiare din aproape o treime dintre jurisdicțiile chestionate deja studiaseră și/sau testaseră depozitele tokenizate.
De ce are nevoie mediul de afaceri de depozite tokenizate?
Cel mai evident scenariu este cel al plăților. Un depozit tokenizat permite efectuarea de transferuri între contrapartide aproape instantaneu, fără restricții de timp privind plățile și fără întârzierile caracteristice plăților prin conturi corespondente. Acest lucru se aplică atât plăților interne, cât și transferurilor transfrontaliere.
HSBC a demonstrat acest scenariu în practică: în septembrie 2025, banca a efectuat prima operațiune cu un depozit tokenizat între Hong Kong și Singapore pentru Ant International, în timp real. Tranzacția a eliminat efectul fusurilor orare din funcția de trezorerie, iar clientul a putut gestiona lichiditatea în mod continuu.
Al doilea scenariu — garanția pentru tranzacții. Depozitul tokenizat poate fi folosit ca garanție pentru un împrumut sau pentru o cerință de marjă fără a fi necesară retragerea fondurilor din cont. Retragerea garanției sau înlocuirea acesteia se va realiza automat, conform unei reguli prestabilite. Mecanisme similare sunt testate de proiectul singaporez Project Guardian, sub coordonarea autorității de reglementare MAS: proiectul-pilot acoperă listarea, distribuția, tranzacționarea și administrarea activelor tokenizate. Acest lucru reduce sarcina asupra serviciilor de specialitate și eliberează capitalul care, altfel, ar rămâne neutilizat.
Al treilea scenariu — logica de plăți încorporată. Transferul poate fi configurat astfel încât să se efectueze numai la îndeplinirea unei condiții prestabilite — fără operațiuni manuale.
Exemplu: departamentul de trezorerie al unei corporații cu operațiuni în Hong Kong, Singapore și Londra. La sfârșitul zilei de lucru, echipa consolidează fondurile disponibile între entitățile juridice și se asigură că niciuna dintre structuri nu acumulează solduri neutilizate peste noapte. În sistemul obișnuit, un astfel de transfer se efectuează prin canale corespondente cu ore fixe de închidere, decontare în mai multe zile și reconciliere manuală în etapa finală.
Trecerea la depozitul tokenizat schimbă situația: aceeași companie deține solduri bancare sub formă de tokenuri digitale în cadrul unei rețele cu acces limitat și le transferă între propriile conturi sau către contrapartide aprobate în orice moment. Condiția transferului — de exemplu, atingerea unui prag de lichiditate sau reconcilierea cu factura — este setată direct în plată și se activează automat.
Ce bănci au lansat deja depozitele tokenizate?
Gigantul financiar JPMorgan promovează tokenurile de depozit prin propria sa divizie de blockchain, Kinexys, cunoscută anterior sub numele de Onyx. Proiectul-pilot al tokenului JPMD a fost confirmat în iunie 2025. În noiembrie, compania l-a lansat pe rețeaua principală Base — o soluție L2 de la Coinbase.
Tokenul rămâne un instrument cu acces limitat: în ciuda infrastructurii publice, doar clienții instituționali îl pot obține.
Ulterior, JPMorgan și banca DBS din Singapore au anunțat dezvoltarea unui cadru de compatibilitate care va permite transferul direct al depozitelor tokenizate între cele două organizații.
HSBC a lansat Tokenised Deposit Service în mai 2025 — inițial pentru decontări interne în Hong Kong, iar în septembrie a efectuat prima operațiune transfrontalieră. Până la sfârșitul aceluiași an, serviciul a fost extins în Marea Britanie și Luxemburg, acceptând lira sterlină, euro, dolarul american, dolarul din Hong Kong și cel din Singapore, iar în aprilie 2026 — la segmentul corporativ și instituțional din SUA.
BNY a lansat un serviciu similar pentru clienții instituționali în ianuarie 2026. În paralel, banca și Goldman Sachs au lansat fonduri tokenizate de piață monetară — un domeniu apropiat de depozite, dar independent.
În iulie 2026, sistemul interbancar Swift s-a alăturat dezvoltării acestei tehnologii, lansând un proiect-pilot de registru comun pe blockchain pentru plăți transfrontaliere cu utilizarea depozitelor tokenizate. La testare participă 17 bănci de pe cinci continente, printre care Citi, HSBC, UBS, BNY, DBS și Wells Fargo.
Sistemul le permite băncilor să transfere fondurile clienților sub formă de token-uri 24 de ore din 24, fără zile de odihnă, până la decontarea finală, prin intermediul infrastructurilor existente. O astfel de abordare permite menținerea standardelor obișnuite de conformitate, creditare și control al riscurilor, îmbunătățind în același timp eficiența gestionării lichidității și calitatea serviciilor oferite clienților.
Care sunt avantajele depozitelor tokenizate?
Principalul avantaj este timpul de decontare. Un transfer bancar obișnuit se finalizează la ore fixe și trece printr-un lanț de bănci corespondente. Depozitul tokenizat se decontează instantaneu și non-stop, indiferent de fusurile orare și de programul standard de lucru.
Al doilea avantaj este programabilitatea: condițiile pot fi integrate direct în tranzacție, fără a fi necesară verificarea manuală a acestora la fiecare etapă. Acest lucru elimină întârzierile acolo unde înainte era necesară intervenția unui angajat — de la verificarea facturii până la confirmarea pragului de lichiditate.
Al treilea avantaj este statutul de reglementare. Depozitul tokenizat rămâne, din punct de vedere juridic, o obligație a băncii. Acesta beneficiază de aceleași garanții ca și un cont obișnuit (asigurarea depozitelor, accesul la lichiditate și cadrul de supraveghere).
Ansamblul acestor factori stimulează interesul instituțiilor. Conform sondajului HSBC Treasury Pulse, cererea de tokenizare în rândul trezoreriilor corporative ar putea crește de șase ori în următorii doi ani.
Care sunt riscurile și limitările depozitelor tokenizate?
Principalul risc practic îl reprezintă lipsa unei infrastructuri comune. Majoritatea programelor sunt limitate la ecosistemul unei singure bănci. Deocamdată nu este posibilă transferarea unui activ direct de la JPMorgan la HSBC. O rețea unică de compensare pentru astfel de operațiuni este încă în curs de creare.
Pentru a rezolva această problemă, în iunie 2026, 17 mari instituții financiare din SUA, printre care JPMorgan Chase, Bank of America, Citigroup, Wells Fargo, HSBC și BNY, au anunțat crearea unei infrastructuri comune prin intermediul The Clearing House. Lansarea este prevăzută pentru prima jumătate a anului 2027 (partenerul tehnologic pentru proiect este încă în curs de selecție).
Al doilea factor de risc îl reprezintă tehnologia însăși. Codul contractelor inteligente poate conține erori, iar registrele distribuite au încă o istorie de funcționare mai scurtă în comparație cu sistemele bancare clasice — există încă puține scenarii testate de reacție la defecțiuni.
A treia problemă ne readuce la chestiunea accesului: un depozit tokenizat se justifică doar atunci când expeditorul și destinatarul sunt clienți ai aceleiași organizații sau sunt conectați printr-o infrastructură de compatibilitate cu o altă instituție financiară.
Până când astfel de legături între bănci nu vor funcționa la capacitate maximă, instrumentul rămâne puternic în cadrul unui singur emitent, dar mai puțin util pentru plățile care depășesc granițele instituționale.
