Datele ONU/FAO demonstrează cât de concentrat este sistemul alimentar mondial. Un grup relativ mic de state joacă un rol disproporționat în asigurarea hranei pentru planetă. Aceasta înseamnă că, pe fondul creșterii costurilor logistice, a costurilor îngrășămintelor și a tensiunilor geopolitice, accesul la comerțul cu alimente devine o chestiune de stabilitate și, literalmente, de supraviețuire pentru națiuni și societăți. La urma urmei, istoria a demonstrat în mod repetat că victoria sau înfrângerea se câștigă adesea nu pe câmpul de luptă, ci pe câmpurile fermierilor.
America – scară
Primii zece exportatori reprezintă aproape jumătate din exporturile globale de produse agricole, conferind acestor economii o influență enormă asupra prețurilor mondiale și a lanțurilor de aprovizionare cu alimente. Nucleul comerțului alimentar mondial rămâne reprezentat de țările din America. Împreună, SUA, Brazilia, Canada și Mexic reprezintă aproape 30 % din exporturile globale de produse agricole – de la cereale și carne la alimente prelucrate și semințe oleaginoase.
În același timp, unele economii cu populație numeroasă s-au clasat mai modest decât s-ar fi așteptat. De exemplu, China, în ciuda statutului său de cel mai mare producător agricol din lume, este mult în urma SUA și Braziliei în ceea ce privește exporturile, deoarece cea mai mare parte a producției sale este consumată pe piața internă.
Țările din Asia-Pacific – specializare
În timp ce America domină în ceea ce privește valoarea totală a exporturilor, țările din Asia-Pacific dețin poziții-cheie în anumite segmente ale pieței alimentare mondiale.
Australia se numără printre cei mai mari exportatori datorită livrărilor masive de carne de vită, grâu și orz, rămânând cel mai important furnizor pentru piețele asiatice. Indonezia, la rândul său, este o superputere mondială în exportul de ulei de palmier, unul dintre cele mai căutate ingrediente alimentare din lume. Aceste exemple arată că importanța unei țări în sistemul alimentar mondial este determinată nu numai de amploarea agriculturii sale, ci și de specializarea sa în anumite categorii de produse.
Europa – logistică și calitate
Cei mai mari exportatori din Europa concurează nu atât pe baza mărimii exploatațiilor agricole, cât pe baza eficienței, tehnologiei și calității.
Țările de Jos se remarcă în special. În ciuda teritoriului său mic, țara ocupă locul 11 în lume în ceea ce privește exporturile de produse alimentare, datorită agriculturii sale de înaltă tehnologie, complexelor de sere dezvoltate și statutului său de unul dintre principalele centre comerciale ale Europei.
Franța și Germania își mențin, de asemenea, pozițiile de lideri mondiali datorită exporturilor lor de cereale, produse lactate, alimente prelucrate și băuturi.
Exemplul european arată în mod clar că poziția dominantă în comerțul mondial cu alimente depinde nu numai de suprafața de teren arabil, ci și de logistică, tehnologie și infrastructura de aprovizionare dezvoltată.
