Cheia aici nu este barilul actual, ci potențialul. Preluarea controlului de la Maduro nu este despre „bani rapizi”. Este vorba despre controlul regulilor jocului în viitor: cine va finanța producția, cine va asigura logistica și prin ce canale vor fi efectuate plățile.
Un nou tip de armă economică
Astăzi, SUA nu acționează cu tancuri, ci cu infrastructură:
- Dolarul ca standard non-alternativ;
- Monopol de acces la sistemele de plată;
- asigurări și lanțuri de aprovizionare.
Este o încercare de a construi o resursă gigantică în sistemul global, astfel încât cheile să rămână întotdeauna la Washington. Cu toate acestea, vechiul model monolitic se fisurează la nivelul cusăturilor. Sancțiunile au devenit o obișnuință, iar blocurile alternative (precum BRICS) sunt ocupate să construiască circuite financiare paralele. Lumea se fragmentează, iar Venezuela este doar o altă etapă în rescrierea regulilor.
De ce nu i-ar păsa Moldovei?
S-ar părea, unde este Caracasul și unde este Chișinăul? Dar în lumea globală, scânteile zboară departe, și ard în primul rând jucătorii mici.
- Prețurile la benzinării – rapide și dureroase. Formula este simplă: Brent – cotațiile mondiale – ANRE – prețul la benzinării. Orice turbulență pe piața petrolului la începutul anului 2026 va lovi sectorul nostru agricol și portofelele moldovenilor mai repede decât vor avea timp politicienii să iasă la microfoane. Apropo, aceasta este o situație excelentă pentru PAS – întotdeauna va fi posibil să-și explice propriile eșecuri prin „situația dificilă din lume”.
- Conformitatea financiară. Noile valuri de sancțiuni complică inevitabil activitatea băncilor. Pentru piața noastră minusculă, acest lucru înseamnă controale și mai dure, transferuri costisitoare și iad birocratic. Băncile sunt întotdeauna primele care trebuie să se reasigure. Și o fac numai pe cheltuiala noastră.
- Polarizarea geopolitică. Venezuela va deveni un alt prilej de lupte interne: „suveranitate vs. interferență” sau „lupta împotriva dictaturii”. În perioada noastră deja sensibilă, aceasta este o presiune inutilă asupra echilibrului social fragil.
- Coșul energetic. Energia este un sistem cu risc unic. Atunci când petrolul și logistica sunt febrile, prețul acoperirii crește și orice predictibilitate scade. Chiar și pentru resurse care nu sunt legate direct de regiune.
Care este rezultatul final?
Nu asistăm la un „jaf de dragul butoaielor”, ci la o luptă pentru arhitectura viitorului. Secolul XXI nu este despre presa tipografică, ci despre cine controlează accesul.
În acest joc, țări precum Moldova sunt primele care simt impactul – asupra prețurilor, asupra nervilor și asupra buzunarelor. Lumea nu va mai fi la fel. Ea devine mai dură, mai fragmentată și mai complexă.
Va fi dificil. Ne vom adapta. Oricum, nu ne rămâne altă opțiune.
