Scăderea debitului și a vitezei de curgere determină încălzirea rapidă a coloanei de apă. Temperatura ridicată reduce direct solubilitatea oxigenului, provocând hipoxie la fundul apei, fenomen deosebit de periculos în timpul nopții. Fenomenele de stagnare și creșterea concentrației elementelor biogene (fosfor și azot) stimulează apariția „înfloririi” apei — dezvoltarea rapidă a cianobacteriilor și a algelor filamentoase. Datorită aportului constant de poluanți organici, se dezvoltă alge cianobactere toxice. În timpul procesului de descompunere a acestora se eliberează toxine, iar putrezirea absoarbe complet resturile de oxigen. Râul își pierde capacitatea de autoepurare, iar riscul de răspândire a microflorei patogene și a virusurilor crește. Așa evaluează consecințele ecologice ale deficitului de apă al Nistrului ecologul și directorul Eco-TIRAS, Ilia Trombițchi, pe pagina sa de Facebook.
În plus, uscarea pajiștilor de luncă, a golfurilor cu apă puțin adâncă și a vegetației de pe maluri privează anumite specii de pești (crap, biban, știucă, plătică etc.) de condițiile necesare pentru reproducere. Fluctuațiile nivelului apei din râu duc la uscarea icrelor depuse, la izolarea pe bancuri și la moartea puietului.
Zonele afectate ale albiei râului devin vulnerabile la speciile invazive agresive (de exemplu, peștii-bici, anumite specii de moluște și crustacee), care înlocuiesc definitiv speciile autohtone din fauna Dniestrului.
În cursul inferior al Nistrului, deficitul de apă duce la uscarea lacurilor de luncă și a zonelor inundabile. Acest lucru distruge locurile cheie de cuibărit, odihnă și hrănire ale păsărilor acvatice.
Scăderea debitului râului atrage după sine scăderea nivelului apelor subterane din luncă, ceea ce provoacă uscarea pădurilor de luncă, a pajiștilor și degradarea vegetației de pe maluri.
Abonați-vă la actualizările noastre
