Analiștii atribuie gradul scăzut de umplere caniculei neobișnuite, însă aceasta reprezintă doar o parte a problemei cu gazul cu care se confruntă continentul. Sezonul de alimentare a depozitelor a început inițial dintr-o poziție mai slabă. Conform estimărilor Energy Aspects, la 23 iunie, în depozite se aflau aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de gaz, adică 46% din capacitate, ceea ce reprezintă cu 10,6 miliarde de metri cubi mai puțin decât nivelul din anul precedent și cu 15 miliarde de metri cubi sub media pe cinci ani.
Vremea nu a făcut decât să agraveze problema, împiedicând acoperirea deficitului apărut cu mult înainte de înregistrarea temperaturilor record.
Vara nua fost favorabilă
De obicei, vara reprezintă pentru sistemul energetic european perioada de acumulare a rezervelor. Pauza din sezonul de încălzire și zilele lungi reduc consumul de energie, permițând alimentarea cu gaz a depozitelor subterane (PGH). Astfel, Europa își creează o rezervă pentru eventualitatea înghețurilor, a întreruperilor în aprovizionare sau a creșterilor bruște ale prețurilor în perioadele de cerere ridicată.
Însă în vara anului 2026, acest sistem a dat greș. În iunie și iulie, o parte semnificativă a continentului european a fost afectată de o anomalie estivală. Luna iunie a devenit cea mai caldă și mai secetoasă din întreaga istorie a observațiilor din Europa de Vest. Italia, Spania și sud-vestul Franței s-au trezit într-un adevărat iad, unde, la vârf, temperatura a depășit 46,5 °C.
Această anomalie a dat o dublă lovitură sectorului energetic: pe de o parte, cererea de energie electrică a crescut, deoarece gospodăriile și întreprinderile au pornit aparatele de aer condiționat cu consum ridicat de energie; pe de altă parte, sursele alternative s-au dovedit a fi inaccesibile: râurile secate au dus la oprirea sau reducerea producției hidroelectrice și la oprirea totală sau parțială a centralelor nucleare. A fost necesară arderea gazului.
Conform estimărilor Kpler, în săptămâna care s-a încheiat la 28 iunie, producția de energie electrică pe bază de gaz în Europa a crescut cu 34% față de aceeași perioadă a anului trecut și cu 28% față de săptămâna precedentă. În Franța, creșterea a fost de 155% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar în Marea Britanie — de 123%. Gazul a acoperit tocmai acele ore în care sistemul energetic are nevoie de flexibilitate: seara, când producția de energie solară scade, iar cererea de răcire rămâne ridicată.
Sezonul de umplere a rezervoarelor din Europa a început în aprilie. De atunci, s-au pompat în acestea 33 de miliarde de metri cubi de gaz, dar ritmul săptămânal de la începutul lunii august a rămas sub media ultimilor cinci ani. Astfel, căldura verii a devenit un factor care ar putea duce la o criză energetică în timpul iernii.
Geopolitica complică și mai mult lucrurile
Și situația geopolitică din această vară este incendiară — uneori chiar în sensul propriu al cuvântului. Europa spera să utilizeze mai intens gazul natural lichefiat pentru a-și reface stocurile, dar Iranul, ca răspuns la atacurile din partea SUA, a blocat Strâmtoarea Ormuz, perturbând logistica și făcând piața globală a GNL mai puțin previzibilă.
Prin Strâmtoarea Hormuz treceau transporturile de GNL din Qatar, care este considerat unul dintre actorii-cheie ai pieței mondiale a gazelor naturale. În timp ce Iranul și SUA încearcă să ajungă la un acord de pace, livrările fizice prin strâmtoare sunt puternic îngreunate. Riscul de întreruperi schimbă deja comportamentul cumpărătorilor, care nu numai că se luptă pentru volumele actuale, dar încearcă și să se asigure împotriva unui conflict de lungă durată.
În același timp, Europa a intrat deja în faza finală a renunțării complete la combustibilul rusesc. Noile contracte de import de gaz rusesc sunt deja interzise. Livrările de GNL rusesc în baza contractelor pe termen scurt trebuiau să înceteze începând cu 25 aprilie 2026, iar în cazul contractelor pe termen lung, interdicția intră în vigoare de la 1 ianuarie 2027. În toamna anului 2027 vor fi oprite complet și livrările de gaz prin conducte.
În vara anului trecut, țările europene încă mai cumpărau GNL rusesc. Conform datelor Kpler, în prima jumătate a anului 2026, țările Uniunii Europene au achiziționat volume record de gaz natural lichefiat, cumpărând aproape întreaga producție a proiectului Yamal-GNL. Cu toate acestea, această sursă de aprovizionare este deja în curs de închidere, atât din punct de vedere juridic, cât și politic.
Din perspectiva independenței energetice, acest lucru reduce flexibilitatea și restrânge marja de manevră: Europa trebuie să stocheze mai repede gazul în depozitele subterane tocmai atunci când GNL-ul este mai scump și mai puțin previzibil.
Economia își spune cuvântul
Renunțând la livrările prin conducte din Rusia, Europa a intrat pe piețele mondiale de GNL, unde o așteptau nu doar noi furnizori, ci și noi concurenți. Gazul nu mai ajunge pe ruta obișnuită, iar prețurile acestuia depind nu doar de contractele pe termen lung, ci și de cererea din partea altor consumatori.
Dacă în Asia este caniculă, crește cererea de aer condiționat și de GNL. Dacă livrările prin Strâmtoarea Ormuz sunt instabile, importatorii încearcă să-și facă stocuri pentru viitor. Dacă Europa rămâne în urmă cu umplerea depozitelor, aceasta trebuie să ofere un preț suficient de ridicat pentru ca loturile să fie direcționate tocmai către terminalele europene. Astfel, Europa depinde acum de piața mondială, unde prețul reacționează rapid la orice risc nou.
În același timp, fenomenul de „backwardation” apărut pe piața mondială a gazelor complică și mai mult situația pentru Europa. Gazul cu livrare imediată sau în lunile următoare costă mai mult decât gazul cu livrare ulterioară, de exemplu, în timpul iernii. Pentru depozitele de gaze, aceasta este o situație neplăcută. Rezultă că gazul trebuie cumpărat acum la un preț ridicat și trebuie plătită stocarea până în iarnă, când va trebui vândut la un preț mai mic. Într-o astfel de situație, traderii nu au motive suficiente pentru a umple depozitele.
De ce a apărut backwardația
Gazul cu livrare iminentă s-a scumpit din cauza deficitului fizic și a riscului de întreruperi. Conform datelor AIE, închiderea Strâmtorii Ormuz a afectat fluxurile de GNL, care reprezentau aproape 20% din oferta mondială de GNL. Acest lucru a determinat o creștere bruscă a prețului gazului cu livrare imediată sau pe termen scurt.
În plus, în contextul caniculei, Europa este nevoită să intre într-o cursă a prețurilor cu Asia pentru așa-numitele încărcături flexibile de GNL. În perioada martie-iunie, prima indicelui asiatic JKM față de indicele european TTF a fost, în medie, de aproximativ 2,1 dolari/MBtu, ceea ce a stimulat redirecționarea loturilor flexibile de GNL către Asia.
Între timp, prețurile futures sunt mai mici, deoarece piața se așteaptă la o normalizare a situației. Prețurile la termen pentru iarnă reflectă parțial așteptările că întreruperile vor înceta sau nu vor mai fi atât de resimțite: Strâmtoarea Ormuz s-ar putea redeschide, livrările se vor stabiliza, iar nivelul ridicat al prețurilor va frâna cererea.
Cu alte cuvinte, gazul actual este scump, deoarece este necesar chiar acum, iar oferta sa este expusă riscurilor; gazul de iarnă este mai ieftin, deoarece piața speră la o îmbunătățire parțială a situației în viitor.
Trei scenarii pentruEuropa
Europa a reușit să stocheze mai puțin gaz decât de obicei în această perioadă, însă acest lucru nu înseamnă încă că va îngheța iarna. În prezent, sunt posibile mai multe scenarii, a căror probabilitate depinde de o serie de condiții.
În scenariul optimist, nu va exista un deficit fizic de gaz în timpul iernii, însă prețurile vor rămâne probabil peste nivelurile dinaintea crizei. Un astfel de scenariu presupune că situația din Strâmtoarea Ormuz se va normaliza, vremea va fi apropiată de cea obișnuită, iar Europa va reuși să accelereze alimentarea depozitelor.
În scenariul de bază, depozitele vor intra în iarnă cu un nivel de umplere sub normă, iar cererea va rămâne ridicată. Atunci, Europa va trebui să concureze mai intens cu Asia pentru GNL, ceea ce va duce la o creștere semnificativă a prețurilor la gaz și, în consecință, la energie electrică, ceea ce va intensifica presiunea asupra gospodăriilor și industriei.
Într-un scenariu de criză, stocurile reduse se vor suprapune cu o iarnă rece și cu întreruperi prelungite ale livrărilor de GNL. Conform estimărilor Energy Aspects, în absența GNL-ului din Qatar și în condiții de vreme rece, prețul mediu zilnic al gazului în Europa în perioada noiembrie–martie ar putea urca până la 110 euro pe MWh, iar stocurile, până la sfârșitul lunii martie, ar putea scădea până la 10%. Acest scenariu nu este cel de bază, dar arată cât de costisitoare ar putea deveni încercarea de a menține un nivel mai ridicat al stocurilor în depozite.
Europa a redus consumul de gaze, a crescut producția de energie regenerabilă și a extins infrastructura de GNL. Însă, în acest an, problema gazelor nu a venit odată cu înghețurile de iarnă, ci odată cu căldura din iunie, așa că rezerva de siguranță ar putea totuși să nu fie suficientă.
Realizat pe baza materialelor Profinance
