Foto: Muzeul Van Gogh
Cercetătoarea Julia Engelmeier a analizat toate semnăturile autentice cunoscute ale artistului. S-a dovedit că Van Gogh semna aproape întotdeauna doar cu numele — „Vincent”. Totuși, semnătura nu era pentru el doar un mod de a-și revendica autoritatea, scrie Finestresull’Arte.
Scrisorile sale arată că pictorul era extrem de critic față de propriile sale lucrări. Multe tablouri le considera experimente sau pregătiri pentru viitoare opere și, de aceea, nu considera necesar să le semneze.
Van Gogh a început să-și semneze primele tablouri abia în 1884. După mutarea la Paris, ambițiile sale profesionale și comerciale au crescut, iar numărul lucrărilor semnate a crescut. A început să-și semneze picturile și mai des după mutarea la Arles, în 1888.
Cel mai adesea, semnătura apărea pe lucrările de care Van Gogh era deosebit de mulțumit sau pe picturile destinate cadou. Printre acestea se numără „Mâncătorii de cartofi” din 1885, pe care artistul îl considera primul său adevărat capodoperă, și celebrele „Floarea-soarelui” din 1889.
Uneori, semnătura devenea parte integrantă a tabloului însuși. În timp ce lucra la „Peisaj marin lângă Le-Saint-Marie-de-la-Mer” în 1888, Van Gogh a rămas nemulțumit de gama de culori și a adăugat în colțul de jos o semnătură roșie, pentru a introduce un accent cromatic suplimentar în compoziția predominant verde.
Există și un caz curios: pe natura moartă „Trei perechi de pantofi” din 1886 au fost descoperite două semnături. Una a fost lăsată de Van Gogh, iar a doua a fost adăugată cu litere mari de artistul John Peter Russell, cu care a făcut un schimb de tablouri. Probabil că lui Russell i s-a părut că semnătura originală era prea discretă.
Spre sfârșitul vieții, semnăturile au devenit din ce în ce mai rare. După internarea la Saint-Rémy în 1889, Van Gogh a încetat practic să-și mai semneze tablourile. La Auvers-sur-Oise, unde și-a petrecut ultimele luni de viață, pictorul a semnat o singură lucrare — portretul Adelinei Ravoux din 1890.
Cercetările arată că, pentru Van Gogh, semnătura reprezenta o formă de evaluare a propriei opere. A-și pune numele însemna a recunoaște că tabloul era suficient de reușit pentru a fi prezentat ca o operă desăvârșită, pentru a fi dăruit sau păstrat pentru posteritate. Prin urmare, cele 133 de semnături nu sunt doar simple mențiuni de autor, ci o hartă a modului în care s-a schimbat atitudinea artistului față de propria sa creație.
