Reforma administrativă din Moldova: de la 32 de raioane la 3 regiuni

Inna Vrînceanu

Adaugă Logos Press ca sursă preferată pe Google

Structura propusă

Regiunea NORD — 11 raioane, 514 mii de locuitori.

Regiunea CENTRU — 13 raioane, 670 de mii de locuitori.

Regiunea SUD — 7 raioane, 280 de mii de locuitori.

În calitate de centre regionale sunt propuse Bălți, Chișinău și Cahul — cele mai mari localități, precum și orașe cu cele mai dezvoltate economii. În plus, acestea sunt considerate centre istorice ale regiunilor respective.

Instituțiile și serviciile publice care în prezent se află în subordinea consiliilor raionale vor fi transferate către primării sau autoritățile centrale, fără a fi însă mutate din localitățile în care funcționează.

Structuri precum cele din domeniul sănătății, arhitecturii, educației, protecției sociale etc. vor fi subordonate ministerelor și autorităților de resort.

Bibliotecile, casele de cultură, centrele de tineret, școlile de arte, școlile sportive, taberele pentru copii și muzeele vor trece în subordinea primăriei pe teritoriul căreia se află.

Întreaga avere a consiliilor raionale nu va fi transmisă regiunilor, ci va fi repartizată între primăriile pe teritoriul cărora se află fizic.

Secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu: „Serviciile rămân cât mai aproape de oameni. Cetățenii nu vor trebui să meargă la centrul regiunii pentru servicii pe care astăzi le primesc în localitatea lor. Se poate schimba instituția care gestionează serviciul, nu și locul în care oamenii îl primesc”.

Primării puternice — localități dezvoltate

Solicitată de Logos Press să-și expună opinia de expert privind avantajele și dezavantajele reformei, Ina Vrînceanu, coordonatoare de proiecte în cadrul Asociației „ADEPT”, a spus că reforma este necesară. În ultimii ani, nivelul raional actual a pierdut o parte semnificativă din atribuții: asistența socială și sănătatea au trecut deja în subordinea autorităților centrale, iar în curând și educația va trece în subordinea directă a ministerului de resort.

„Menținerea a 32 de aparate raionale pentru funcțiile rămase nu mai este justificată. Direcția propusă, spre regiuni axate pe dezvoltare și sprijin pentru primării, este corectă și corespunde practicii europene”, susține Vrînceanu.

Noile regiuni vor permite economisirea resurselor bugetare și reducerea aparatelor administrative, concentrându-se pe realizarea proiectelor comune și atragerea fondurilor europene.

Deputata Larisa Voloh, vicepreședinta Comisiei administrație publică și dezvoltare regională, a declarat la TV8 că în noile regiuni nu se prevede crearea unui număr mare de funcții pentru funcționari: „Vor fi între 20 și 40 — mai puține atribuții, mai puține resurse”.

Experții consideră că principalele avantaje ale reformei constau în faptul că deciziile și banii vor fi mai aproape de comunitățile locale.

„Principalul avantaj este că deciziile și banii ajung mai aproape de comunitate. Serviciile pe care oamenii le folosesc zilnic, precum biblioteca, școala de arte sau casa de cultură, rămân în aceeași localitate. Ele vor fi însă administrate de primărie, adică de autoritatea pe care cetățeanul o cunoaște și o poate trage la răspundere direct. Un al doilea avantaj este pe termen mediu. Regiunile mari pot pregăti proiecte de anvergură și pot atrage fonduri europene pe care un raion mic sau o primărie singură nu le-ar putea accesa. Pentru cetățean, asta înseamnă drumuri, apeducte și investiții care altfel nu s-ar realiza.”, afirmă Ina Vrînceanu.

Ce poate face, de fapt, primăriile mai puternice

Comentatorul politic Roman Mihăeș consideră că autonomia reală la nivel local este legată, în primul rând, de consolidarea bazei fiscale a teritoriilor:

„Primăriile consolidate trebuie să aibă: o cotă mai mare din veniturile provenite din impozitul pe venit și TVA; autonomie reală în ceea ce privește impozitele locale; mecanisme transparente de echilibrare financiară interregională; garantarea prin lege a serviciilor accesibile — lista serviciilor care trebuie să rămână în mod obligatoriu în fostele centre raionale (sau în centre intermunicipale) trebuie stabilită prin lege și supusă controlului”.

A existat deja o reformă — „a rămas un gust amar”

Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) a salutat reforma, calificând-o drept o surpriză plăcută. Una dintre principalele probleme, consideră reprezentanții CALM, este însă lipsa unei abordări unitare a reformei încă de la început. Prin urmare, rămân foarte multe întrebări neclare. CALM face referire la tentativa de descentralizare și reformă administrativ-teritorială din 1999, când Republica Moldova a fost împărțită în 10 județe.

„Avem deja experiența când cineva a făcut în grabă o reformă similară și nu a dus-o până la capăt. Și unde am ajuns în cele din urmă? La 20 de ani de blocaj total”, a declarat directorul executiv al CALM, Viorel Furdui.

Ce se va întâmpla cu sediile consiliilor raionale — deocamdată nu se știe. Se știe însă deja că patrimoniul consiliilor raionale va fi transmis orașelor, adică primăriilor. Reforma anterioară arată că o asemenea reorganizare poate genera și probleme cât se poate de practice. Într-unul dintre consiliile raionale, o persoană revenită după câțiva ani de muncă peste hotare nu a putut găsi documentele care confirmau efectuarea serviciului civil: acestea „s-au pierdut” după mutarea consiliului raional în județ. Iar câteva scaune au dispărut și ele.

Foarte multe necunoscute

Ina Vrînceanu consideră, de asemenea, că actualul concept necesită îmbunătățiri înainte de a deveni lege:

„Forma actuală a conceptului are însă nevoie de completări înainte de a deveni lege. Trebuie prezentate cifre concrete despre bugete și personal. Și trebuie stabilit clar ce decide efectiv un consiliu regional ales de cetățeni. O reformă bună ca idee poate eșua dacă este grăbită în detalii”.

Experta identifică trei riscuri probabile ale reformei.

Primul este finanțarea. Orașul care preia o bibliotecă sau o școală sportivă frecventată și de copiii din satele vecine trebuie să primească bani pentru asta. Altfel, aceste instituții vor fi subfinanțate sau vor restrânge accesul.

Al doilea este reprezentarea. Într-un consiliu regional ales pe liste la scara a 7–13 raioane, unele zone pot rămâne fără niciun consilier. Este nevoie de garanții de reprezentare teritorială.

Al treilea este capacitatea primăriilor. Multe dintre ele trec simultan prin amalgamare și vor prelua instituții raionale în același timp. Fără sprijin tehnic și un calendar etapizat, riscăm blocaje.

Vor fi necesare modificări ale Constituției?

Trecerea de la raioane la regiuni ridică și o problemă juridică: va fi necesară modificarea Constituției? Raioanele sunt prevăzute în Constituție, iar desființarea lor fără modificarea Legii Supreme pare, la prima vedere, imposibilă. În prezent, articolul 110 alineatul (1) din Constituția Republicii Moldova prevede că organizarea administrativ-teritorială a țării include sate, orașe, raioane și UTA Găgăuzia. Trecerea la regiuni presupune, logic, modificarea Legii Supreme.

La această întrebare a răspuns însă fostul vicepremier Alexandr Muravschi. Potrivit lui, problema dacă schimbarea denumirii unei unități administrativ-teritoriale contravine Constituției a fost deja examinată de Curtea Constituțională în 1999. Curtea a stabilit că noțiunile de „județ” și „raion” sunt identice în acest context și că Parlamentul are dreptul să stabilească organizarea teritoriului, utilizând și alte denumiri pentru unitățile administrativ-teritoriale. Prin urmare, și noua redenumire ar putea fi considerată conformă cu Constituția.

Dar ce se întâmplă cu transnistria?

Un alt aspect a stârnit nedumerirea mai multor observatori. De ce în acest concept nu și-au găsit locul raioanele de pe malul stâng al Nistrului?

Deputata Olga Cebotari susține că absența regiunii transnistrene ridică o întrebare firească: ce loc ocupă reintegrarea țării în această reformă și în planurile partidului de guvernare?

„Nu putem vorbi despre reformarea țării ignorând o parte a ei! În calitate de deputat, cer ca noua organizare administrativ-teritorială să prevadă clar locul raioanelor de pe malul stâng al Nistrului, chiar dacă la această etapă acest lucru va avea un caracter formal — până la restabilirea controlului constituțional și reintegrarea deplină a Republicii Moldova”.

În opinia fostului deputat Igor Munteanu, „să faci din raioanele transnistrene o regiune separată înseamnă să transformi linia de demarcație în frontieră oficială”: „Calea corectă este inversă: fiecare piesă de Teritoriu a malului stâng trebuie legată de regiunea de pe malul drept cu care împarte deja piața, familiile și infrastructura”.

Este curios că, în cadrul unei reforme care elimină practic actualul nivel raional, principalii săi „eroi” — președinții de raioane — deocamdată se fac aproape nevăzuți. Poate că cel mai interesant lucru îl vom auzi atunci când va deveni clar ce anume pierd — sau… ce câștigă în viitorul sistem. Și de ce tac deocamdată.

Configurația finală a reformei nu este clară încă. Guvernul intenționează să prezinte proiectul de lege Parlamentului până la sfârșitul lunii octombrie, să-l supună dezbaterilor publice în noiembrie și să-l adopte până la sfârșitul anului. Rămâne de sperat că noua reformă, chiar dacă nu va ține cont de interesele tuturor, va ține cel puțin cont de experiența reformei precedente. Experimentul de acum aproape 30 de ani s-a dovedit a fi de scurtă durată. Acum țara are șansa să demonstreze că „istoria proastă” nu trebuie neapărat să se repete de două ori.

Ce reacție ți-a provocat această știre?