Foto ANP/ „Apus de soare la Montmajour” de Vincent van Gogh
Studiul a fost publicat în numărul din iunie al revistei „Surface Topography: Metrology and Properties”. Autorii acestuia sunt François Berkmans, Ludovic Nis și Maxence Bigerel de la Universitatea Politehnică Hauts-de-France din Valenciennes, Franța.
Metoda se bazează pe scanarea de înaltă precizie a suprafeței tabloului. Tehnologia înregistrează cele mai mici detalii ale reliefului stratului de vopsea și analizează modelul unic al suprafeței cu ajutorul algoritmilor matematici. Potrivit cercetătorilor, astfel de detalii sunt practic imposibil de distins cu ochiul liber, însă ele pot conține trăsături caracteristice ale stilului creativ al unui anumit artist.
Problema falsificărilor rămâne una dintre cele mai acute de pe piața mondială de artă. Disputele privind paternitatea anumitor opere pot dura ani de zile, iar erorile de atribuire pot costa colecționarii și muzeele milioane de dolari. Tocmai de aceea, căutarea unor metode științifice obiective de verificare a autenticității rămâne una dintre prioritățile experților.
Pentru a-și testa tehnologia, oamenii de știință au analizat scanările digitale ale nouă tablouri ale lui Van Gogh. Apoi, metoda a fost testată pe două lucrări controversate. Într-unul dintre cazuri, sistemul a identificat un fals cunoscut, înregistrând abateri semnificative de la tehnica caracteristică a artistului. În al doilea caz, rezultatele analizei au coincis cu concluziile experților privind tabloul „Apus de soare la Montmajour”, a cărui autenticitate a fost confirmată de Muzeul Van Gogh în 2013, după discuții îndelungate în rândul specialiștilor.
Autorii subliniază că noua tehnologie nu va înlocui expertiza tradițională în domeniul artei, ci va fi o completare a acesteia. După cum a remarcat Berkmans, metoda permite obținerea unei „amprente măsurabile a pensulei artistului” fără prelevarea de probe și fără nicio intervenție asupra structurii operei.
În cazul unei implementări pe scară largă, tehnologia ar putea deveni un nou standard de verificare preliminară a operelor de artă, completând metodele tradiționale de expertiză și reducând riscul unor erori costisitoare pe piața mondială de artă.
