FMI îndeamnă NBM să dea dovadă de prudență și să nu se grăbească în ceea ce privește relaxarea condițiilor, monitorizând cu atenție riscurile inflaționiste, să ajusteze rata de referință strict în funcție de dinamica inflației, care, din cauza noilor șocuri, riscă să depășească coridorul țintă (5% ± 1,5%). De asemenea, se propune menținerea flexibilității cursului de schimb al leului și susținerea unui nivel suficient al rezervelor valutare pentru a absorbi șocurile externe energetice și geopolitice.
În ansamblu, în cadrul programului actual de cooperare cu FMI, sectorul bancar din Moldova este evaluat ca fiind stabil și capabil să absoarbă riscurile macroeconomice. Cu toate acestea, Fondul recomandă autorității de reglementare să înăsprească cerințele macroprudențiale impuse băncilor și să revizuiască programul „Prima Casă Plus” pentru a proteja sistemul financiar.
Prioritatea – protecția băncilor
Se propune înăsprirea cerințelor de capital pentru băncile comerciale, prin introducerea unui „amortizor contraciclic pozitiv-neutru” pentru protecția împotriva șocurilor potențiale, chiar și în absența unor semne directe de supraîncălzire a economiei.
Mecanismul tamponului contraciclic pozitiv-neutru de capital (PnCCyB) pentru constituirea de rezerve suplimentare ale băncilor comerciale este necesar ca o rezervă permanentă de reziliență pentru sectorul bancar în cazul unor șocuri bruște. De exemplu, pentru a proteja băncile de pierderi neprevăzute legate de creditele ipotecare, de riscurile valutare, de criza de lichiditate etc. Prin urmare, NBM recomandă monitorizarea atentă a concentrării depozitelor (având în vedere tendința clienților de a prefera conturile curente în detrimentul depozitelor la termen) și întărirea controlului asupra creșterii creditării.
Pentru a limita riscurile valutare, NBM recomandă continuarea aplicării unor norme diferențiate (mai ridicate) privind rezervele obligatorii pentru fondurile atrase în valută.
În ciuda nivelului ridicat de dolarizare a economiilor (aproape 36% din economii), riscurile pentru bănci sunt strict limitate de măsurile macroprudențiale ale BNB. Ponderea creditelor în valută este semnificativ mai mică — aceasta reprezintă doar 22% din volumul total și prezintă o tendință pronunțată de scădere, întrucât acordarea acestor împrumuturi este permisă doar debitorilor cu venituri în valută.
