Petrochimiștii europeni au un singur lucru pentru care să se roage, afirmă Peter Huntsman, CEO al Huntsman Corporation, care administrează instalații în Europa, inclusiv la Rotterdam.
„Evenimentele din Orientul Mijlociu împing prețurile la energie și mai sus, confirmând cât de expuse rămân Marea Britanie și Europa la șocurile externe”, a notat Peter Huntsman pentru Financial Times.
Peter Huntsman rezumă: este timpul ca continentul să aleagă dacă dorește să își păstreze puterea industrială sau „să devină un Disneyland geriatric – o economie a serviciilor în care bătrânii bogați merg în tururi ale castelelor”.
LyondellBasell remarcă faptul că, în prezent, costurile cu energia din Rotterdam sunt de trei ori mai mari decât cele din S.U.A. și s-ar putea dubla în cazul în care normele de comercializare a emisiilor vor fi înăsprite. Industriașii militează pentru o relaxare a normelor, dar optimismul este scăzut. Deși sectorul a menținut un excedent comercial de 31,3 miliarde de euro în 2025, acesta s-a redus cu 7,3 miliarde de euro și se bazează exclusiv pe exporturile de produse chimice speciale, mai degrabă decât pe bunurile de producție de bază.
Conflictul din Orientul Mijlociu a oferit un oarecare răgaz, paralizând fabricile chineze dependente de materiile prime din Golf. Dar, în același timp, a crescut costurile cu energia și a declanșat volatilitatea prețului componentelor esențiale, cum ar fi nafta. Acest lucru a declanșat o reacție în lanț pe toate piețele petrochimice.
Grupurile petrochimice sunt amenințate
Companiile chimice funcționează în grupuri care utilizează o infrastructură comună. Produsul unei întreprinderi devine adesea materie primă pentru vecinul său. Chiar dacă criza i-a ajutat pe unii producători europeni, un acord de pace ar putea „aduce înapoi toate problemele”, spune James Hooper, analist principal al industriei chimice la firma de cercetare Bernstein.
În plus, problemele fundamentale ale Europei nu au dispărut: prețurile ridicate ale energiei, renunțarea la gazul rusesc până în 2027 și costul în creștere al creditelor de carbon. Dacă fabricile se închid, va începe un efect de domino. Yvonne van der Laan, vicepreședinte executiv al grupului chimic american LyondellBasell, avertizează:
„Închiderea unor fabrici-cheie scoate efectiv inima din lanțurile de producție integrate. Odată ce procesul de degradare începe, colapsul întregului ecosistem este doar o chestiune de timp.”
