Tudor Darie
În lista prezentată, diferențele de vocabular sunt structurate pe mai multe categorii: de la sectorul public la domeniul bancar.
La Chișinău se folosește expresia „rechizite bancare”, în timp ce la București se spune „date bancare” (termenul rechizite este asociat în România doar cu rechizitele școlare sau de birou).
În loc de moldovenescul „cont de plată”, în România se folosește „factură proformă”, în loc de „corp de împrumut” se spune „principal”, iar „în credit” devine „în rate”.
Dacă la un restaurant din Chișinău ceri „cecul”, la București vei solicita „nota”.
Codul personal al cetățeanului este IDNP la Chișinău și CNP la București.
Sintagmei „venit din vânzări” îi corespunde în România „cifra de afaceri”, iar termenului „servicii comunale” — „utilități”.
De asemenea, Darie a remarcat formularea din Codul Penal al Republicii Moldova — „răpirea mijlocului de transport” —, care în legislația română este încadrată drept „furt în scop de folosință”.
Folia transparentă pentru acte este numită la Chișinău „file”, în timp ce la București i se spune popular „chiloțel”.
Prin „suc”, la Chișinău se înțeleg băuturile naturale (de mere, de vișine), în timp ce la București termenul desemnează adesea băuturile carbogazoase (Cola, Sprite).
Diferă și denumirile pentru lubeniță/zămos: moldoveneștile „harbuz” și „zămos” devin în România „pepene roșu”, respectiv „pepene galben”.
Tudor Darie a concluzionat că termenii de bază — precum leu, bani, datorie, casă, muncă — au rămas identici pe ambele maluri ale Prutului, iar diferențele birocratice tind să se estompeze în timp.
„E aceeași limbă, care a trecut prin birocrații diferite. Fără să privim de sus dintr-o parte sau din alta. Zic să savurăm diversitatea limbii române, să o învățăm și să o vorbim corect”, a punctat antreprenorul.
