Elena Mărjiniu, expertă
Cunoscutul ecologist, director executiv al Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului Nistru Eco-TIRAS, doctor în științe biologice Ilia Trombițchi, a explicat astfel problema actuală într-o postare pe Facebook din 12 august:
„Sunt întrebat adesea care sunt consecințele debitului redus al Nistrului asupra ecosistemului său. Iată răspunsul meu.
Debitul redus al Nistrului provoacă o degradare în lanț a proceselor hidrologice, fizico-chimice și biologice, târând ecosistemul râului într-o criză ecologică persistentă.
Scăderea debitului și a vitezei de curgere duc la încălzirea rapidă a coloanei de apă. Temperatura ridicată reduce direct solubilitatea oxigenului, provocând hipoxie la fundul râului (deficit de O₂), deosebit de periculoasă în timpul nopții.
Fenomenele de stagnare și creșterea concentrației elementelor biogene (fosfor și azot) stimulează apariția „înfloririi” apei — dezvoltarea rapidă a cianobacteriilor și a algelor filamentoase. La moartea acestora se eliberează toxine, iar putrezirea absoarbe complet resturile de oxigen.
Datorită scăderii efectului de diluare și a suprimării microorganismelor aerobe, râul își pierde capacitatea de a prelucra poluanții organici și minerali care ajung în el. Din cauza aportului constant de poluanți organici, se dezvoltă alge cianobacterie toxice, care provoacă moartea organismelor acvatice. Râul își pierde capacitatea de autoepurare, iar riscul de răspândire a microflorei patogene și a virusurilor crește.
Cum se reflectă îmbătrânirea râului asupra faunei
Ascuțirea pajiștilor de luncă, a golfurilor cu apă puțin adâncă și a vegetației de pe mal privează peștii fitofili (crapul, plătica, știuca, plătica mică etc.) de condițiile necesare pentru reproducere, afirmă Ilia Trombițchi.
Fluctuațiile nivelului apei și retragerea rapidă a acesteia duc la uscarea icrelor depuse și la izolarea puietului în bălți de apă puțin adâncă, unde acesta moare din cauza supraîncălzirii și a deficitului de oxigen.
Speciile strict specializate și reofile (care preferă curenții rapizi și apa curată, precum bibanul cu mustăți, sterletul, virezubul, chehon) sunt înlocuite de specii limnofile puțin pretențioase (crapul argintiu, verhovka) și de pești cu ciclu de viață scurt.
Expunerea zonei litorale duce la moartea în masă a moluștelor, a larvelor de trichoptere, efemeride și plesnari, care constituie baza piramidei trofice a râului.
Secțiunile de albie perturbate și eutrofizate devin vulnerabile la speciile invazive agresive (de exemplu, bibanul rotund, anumite specii de moluște și crustacee), care înlocuiesc definitiv speciile autohtone.
În cursul inferior al Nistrului, deficitul de apă duce la uscarea lacurilor de luncă, a canalelor și a zonelor inundabile. Acest lucru distruge locurile cheie de cuibărit, odihnă și hrănire ale păsărilor acvatice și de lângă apă.
Scăderea debitului râului atrage după sine scăderea nivelului apelor subterane din luncă, ceea ce provoacă uscarea pădurilor de luncă, transformarea pajiștilor în stepă și degradarea vegetației de pe maluri.
Debitul redus al apei poate provoca urcarea apelor salmastră până la Belyaevka, unde se află punctul de captare a apei din Odesa.
Ce trebuie făcut?
Nu este vorba doar de o problemă ecologică; cauzele sale se regăsesc în lipsa unui cadru legislativ cuprinzător și în ignorarea legilor și reglementărilor în vigoare.
Aceasta este opinia doctorei în drept Elena Mărgineanu.
În opinia conferențiarului universitar, măsurile adoptate în prezent trebuie analizate și din perspectiva acțiunilor preventive care ar fi trebuit întreprinse mai devreme.
„Eficiența și capacitatea autorităților sunt întotdeauna evaluate în funcție de modul în care reușesc să gestioneze situația, ținând cont de resursele disponibile. În ultimele două săptămâni, autoritățile au luat anumite măsuri și au acționat corect. În acest moment, în condițiile actuale, aceasta este probabil cea mai bună soluție. Cu toate acestea, ceea ce s-a făcut în aceste două săptămâni ar fi trebuit făcut mai devreme. Trebuie să recunoaștem acest lucru. Dar și mai devreme ar fi trebuit luate și alte măsuri”, a declarat Elena Mărgineanu.
Printre măsurile preventive menționate de expertă se numără lucrările de curățare și degajare a bazinelor de apă de suprafață, precum și crearea de fâșii forestiere de protecție și plantații forestiere de protecție.
„Voi menționa cel puțin două, pentru a simplifica discuția: lucrările de curățare și îndepărtare a nămolului, precum și crearea de fâșii forestiere de protecție. Dacă nu există fâșii forestiere de protecție, dacă nu există păduri, se pierde capacitatea de a reține apa. Copacii contribuie la conservarea apei și la menținerea echilibrului în ecosistemul acvatic”, a explicat jurista.
Nistrul și alte corpuri de apă au nevoie de curățare
Un alt aspect, ridicat de experta în drept, se referă la capacitatea instituțiilor responsabile de a desfășura lucrările necesare pe Nistru.
„Dar ce am făcut noi? Aici se pune o întrebare adresată Agenției Apele Moldovei: dispunem de echipamente, utilaje, excavatoare de mare putere, cu ajutorul cărora să se poată efectua lucrări de degajare și curățare a Nistrului? Dacă da, când au fost efectuate ultimele lucrări de curățare a Nistrului?”, a întrebat ea.
Conferențiarul a atras, de asemenea, atenția asupra faptului că, în anumite situații, Moldova apelează la partea transnistreană pentru efectuarea lucrărilor de curățare a Nistrului.
În opinia Elenei Mărjineanu, întreținerea bazinelor de apă ar trebui să fie o activitate permanentă, nu doar o măsură luată în cazul apariției unei situații de urgență.
„Și pretutindeni în Moldova, când vedem un iaz sau un lac care seacă, prima întrebare care se pune este: când a fost curățat ultima oară?”, a remarcat doctorița în drept.
Crearea de fâșii forestiere de protecție
Un alt element important al strategiei de prevenire a consecințelor secetei este crearea de fâșii forestiere de protecție și a plantațiilor forestiere de protecție. În acest context, Merjiniu atrage atenția asupra rolului acestora în protejarea bazinelor de apă.
„Al doilea punct — crearea de fâșii forestiere de protecție și plantații forestiere de protecție. Dacă nu există fâșii de protecție, acest corp de apă de suprafață se usucă mult mai repede. Iar aceste fâșii sunt obligatorii în conformitate cu legislația. În cazul Nistrului, există chiar cerințe privind zonele sanitare de protecție. Iar lățimea benzii forestiere de protecție trebuie să fie de zeci de metri. În unele zone, este vorba de zeci sau chiar sute de metri lățime”, — a explicat Elena Mărgineanu.
Experta reamintește că, în conformitate cu Legea nr. 272/2011 privind apa, lățimea zonei de protecție a Nistrului este de cel puțin 1 000 m (art. 51, alin. 5, litera c), iar limitele fâșiilor de protecție riverane pentru râurile cu lungimea de peste 200 km sunt de cel puțin 100 m (art. 53, indicatorul 1, alin. 2, litera d).
Ea consideră că prezența unor plantații mici nu este suficientă, ci sunt necesare fâșii forestiere extinse.
„Este nevoie de multe rânduri de copaci. Nu două rânduri și nu copaci bătrâni și uscați. Dar aceste fâșii nu au fost plantate. Și de aici se ridică următoarea întrebare: este prevăzută în Programul național de împădurire și reîmpădurire, pe care Republica Moldova s-a angajat să îl îndeplinească până în 2032, plantarea de fâșii forestiere de protecție de-a lungul corpurilor de apă de suprafață? Sau nu?”, întreabă expertul.
Potrivit juristului, protecția resurselor de apă presupune aplicarea simultană a unei serii de măsuri, printre care reducerea colmatării și limitarea evaporării.
„La urma urmei, dacă nu se curăță iazurile, râurile, pârâurile, cursurile de apă și alte corpuri de apă și nu se plantează fâșii forestiere de protecție pentru a împiedica praful și solul să ajungă în apă și să contribuie la colmatare, precum și pentru a reduce evaporarea excesivă, atunci este imposibil să se conserve acest corp de apă. Și nu veți putea reține apa în sol și în sistemele subterane, deoarece lipsesc rădăcinile copacilor. Unde se va reține atunci apa?”, a declarat ea.
Elena Mărgineanu a explicat, de asemenea, rolul copacilor în menținerea echilibrului hidrologic al ecosistemelor.
„Copacul nu doar absoarbe și ridică apa. El contribuie, de asemenea, la reținerea apei în ecosistemul respectiv. Dacă aceste măsuri nu ar fi fost luate, nu ar fi de mirare că acum ne confruntăm cu astfel de probleme pe întreg teritoriul republicii, dar mai ales în estul țării”, a subliniat jurista.
Pregătire insuficientă pentru situații de criză
În opinia conferențiarului universitar, criza actuală evidențiază, de asemenea, pregătirea insuficientă pentru situații de urgență.
„Astfel, ne confruntăm cu o discrepanță între ceea ce ar fi trebuit să facem, dar nu am făcut. Al doilea aspect este conștientizarea faptului că nu suntem suficient de pregătiți pentru a reacționa la situații de urgență și de criză. Într-o anumită măsură, acest lucru este de înțeles: nu am avut suficiente exerciții de pregătire și nu ne-am confruntat anterior cu astfel de situații pentru a ști exact cum trebuie să reacționăm”, a declarat Elena Mărgineanu.
Experta consideră că situația actuală ar trebui să determine autoritățile să-și revizuiască abordarea privind pregătirea pentru perioadele de secetă și alte fenomene hidrologice extreme.
În opinia sa, Republica Moldova trebuie să asigure curățarea și întreținerea periodică a bazinelor de apă, să dispună de echipamentul necesar pentru efectuarea lucrărilor de urgență, să extindă fâșiile forestiere de protecție și să perfecționeze mecanismele de reacție la situații de urgență.
