Gabriela Cuneva
Logos Press a solicitat un comentariu din partea deputatei Gabriela Cuneva, membră a Comisiei parlamentare pentru cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media, pentru a afla ce se află în spatele acestei tendințe îngrijorătoare și dacă aceasta poate fi inversată.
La începutul anului 2026, în țară erau 517,3 mii de tineri cu vârsta cuprinsă între 14 și 34 de ani, ceea ce reprezintă 21,9% din populație. În decurs de un an, numărul acestora a scăzut cu 13,5 mii de persoane, sau cu 2,5%.
Potrivit deputatei, exodul populației tinere este un fenomen de lungă durată. Intensitatea acestuia a crescut în ultimii ani, pe fondul reducerii generale a populației țării. În total, în ultimii 15 ani, aproximativ jumătate de milion de tineri au părăsit țara.
„Este o cifră catastrofală, având în vedere că ponderea tinerilor în totalul populației scade și din cauza reducerii semnificative a natalității, începând cu anii ’90 ai secolului trecut. Dacă în urmă cu 15 ani pleca din țară fiecare al cincilea reprezentant al generațiilor născute în anii ’80 și la începutul anilor ’90, acum pleacă fiecare al doilea reprezentant al generațiilor născute în perioada 1996–2010”, comentează Gabriela Cuneva.
„Cauzele sunt multiple, dar principalele sunt lipsa unor schimbări în dezvoltarea economică a țării, slăbirea sistemului de învățământ superior, care nu le oferă tinerilor garanții privind angajarea și dezvoltarea carierei, veniturile mici, care nu permit procurarea unei locuințe, al cărei preț a devenit inaccesibil pentru majoritatea populației. În loc să aștepte schimbări, tinerii preferă să-și folosească timpul pentru a se adapta într-o altă țară, cu condiții de viață mai favorabile și perspective mai bune. Având în vedere condițiile actuale de trai și politicile implementate în Republica Moldova, această tendință va continua”, precizează deputata.
Fiecare al patrulea tânăr este NEET
Fiecare al șaptelea tânăr cu vârsta între 15 și 24 de ani (14,5%) și fiecare al patrulea tânăr cu vârsta între 15 și 29 de ani (23,2%) sau între 15 și 34 de ani (27,9%) nu era implicat nici în educație (formală sau nonformală), nici în muncă. Aceștia sunt numiți tineri NEET (din engleză Not in Education, Employment or Training) — tineri care nu studiază, nu lucrează și nu urmează o formare profesională.
În opinia Gabrielei Cuneva, statisticile oficiale nu reflectă în totalitate situația reală. Indicatorul nu ia în calcul tinerii care lucrează de la distanță pentru companii străine sau desfășoară activități de freelancing pentru clienți din străinătate, fără să aibă conturi bancare în Republica Moldova sau un loc de muncă oficial înregistrat în țară.
„Cu toții cunoaștem fenomenul tinerilor care lucrează în domeniul logisticii internaționale și al programării. Ocuparea reală a tinerilor este mult mai mare, ceea ce nu anulează însă faptul că trebuie create condiții pentru implicarea lor în dezvoltarea programelor și fondurilor sociale”, spune deputata.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, acestei generații de cetățeni nu îi este suficient să i se spună că «este obligată» și că sistemul dispune doar de măsuri «punitive» pentru implicarea lor, sub forma amenzilor și sancțiunilor. Ei își doresc libertatea de a dispune de fondurile pe care le constituie pentru viitor:
„De exemplu, dacă o parte din veniturile lor este direcționată către asigurarea medicală, ar trebui să aibă dreptul de a utiliza aceste mijloace pentru plata serviciilor de care au nevoie, și nu doar pentru o listă limitată de servicii oferite în prezent de sistemul public de sănătate.
Dacă o parte din venituri este direcționată către constituirea fondurilor de asigurări sociale, ar trebui să aibă dreptul să decidă cum sunt investite aceste mijloace și când pot primi plăți din aceste fonduri. Acest lucru necesită o abordare complet diferită față de cetățean, a cărui responsabilitate socială ar trebui să fie proporțională cu contribuția pe care activitatea sa economică o aduce societății.”
Educația nu ține pasul cu piața muncii
În ceea ce privește învățământul profesional și superior, parlamentara consideră că fiecare tânăr aflat în fața alegerii unei profesii evaluează timpul și banii pe care trebuie să-i investească, precum și posibila rentabilitate a acestor investiții.
„Ei trăiesc într-o lume în care dinamica schimbărilor de pe piața muncii face ca orice profesie să devină necerută în decurs de 3–5 ani. Prin urmare, un sistem educațional conservator nu le poate satisface nevoile. Sistemul de educație trebuie să învețe el însuși să ofere rapid competențe și abilități profesionale actuale și să facă acest lucru într-un mod care să permită verificarea obiectivă a calității cunoștințelor dobândite. Iar această problemă este relevantă nu doar pentru sistemul educațional din Republica Moldova, ci pentru întreaga lume”, consideră parlamentara.
Nu sunt suficiente programele individuale, ci sunt necesare schimbări sistemice
Răspunzând la întrebarea despre măsurile pe care ar trebui să le ia statul pentru a implica tinerii în educație și pe piața muncii, deputata a subliniat din nou că principalele cauze ale exodului tinerilor sunt stagnarea economiei naționale, neconcordanța dintre învățământul profesional și cerințele pieței muncii, veniturile mici, costul ridicat al vieții și prețurile mari ale locuințelor.
La acestea se adaugă dificultățile legate de lansarea unei afaceri proprii în Republica Moldova, obstacolele birocratice și, în opinia sa, un sistem de control și reglementare excesiv de strict.
„Programele speciale pentru lansarea unor afaceri de către tineri nu rezolvă toate aceste probleme, ci doar acoperă o mică parte dintre ele. De exemplu, garanțiile de stat oferite drept gaj nu fac creditele mai ieftine și nici afacerea mai profitabilă. Nivelul actual al taxelor pentru activitatea persoanelor care desfășoară activități independente este considerat ridicat de către tineri. Din acest motiv, aceștia nu se grăbesc să se implice oficial în activități antreprenoriale, găsind alte modalități de a câștiga bani.
Pentru schimbări structurale sunt necesare măsuri mai complexe, cu accent pe problemele reale și programe punctuale de stimulare. Iar cel mai important — programe garantate, cel puțin pe termen mediu”, a concluzionat Gabriela Cuneva.
Abonați-vă la actualizările noastre
