În cadrul proiectului MAAM, cu participarea ActiveWatch și Osservatorio Balcani Caucaso Transeuropa, Centrul Independent de Jurnalism (IJC) a publicat un raport alternativ dedicat situației libertății presei în Republica Moldova, în contextul proceselor de extindere a UE.
În iunie 2024, Uniunea Europeană a demarat negocierile privind aderarea Moldovei la UE. În acest context, în raportul Comisiei Europene din 2025, gradul de pregătire al țării în ceea ce privește libertatea de exprimare a fost evaluat ca fiind „moderat”, fiind totodată menționate realizări precum noua legislație privind accesul la informații,
Raportul menționează Fondul de subvenționare a mass-mediei, normele revizuite privind producția audiovizuală și publicitatea, precum și legile consolidate privind protecția jurnaliștilor.
Cu toate acestea, evaluarea a evidențiat și problemele structurale persistente, inclusiv concentrarea proprietății asupra mass-mediei, influența politică continuă asupra independenței editoriale, intimidarea tot mai mare a jurnaliștilor din partea persoanelor private și necesitatea de a asigura conformitatea măsurilor menite să contracareze manipularea informației și ingerința străină cu standardele UE în domeniul libertății de exprimare.
În acest context și pe baza recomandărilor Comisiei Europene, prezentul Raport alternativ examinează și analizează problemele sistemice și măsurile instituționale de răspuns cu care s-a confruntat Moldova pe parcursul anului 2025 și în prima jumătate a anului 2026.
Principalele probleme ale jurnalismului moldovenesc
Raportul evidențiază cinci probleme principale, și anume: dezvoltarea cadrului juridic și instituțional; siguranța jurnaliștilor și reacția instituțională la agresiuni, inclusiv siguranța online și offline, riscurile în timpul alegerilor și al protestelor, precum și riscurile specifice cu care se confruntă jurnaliștii care acoperă evenimentele din Găgăuzia și din regiunea Transnistriei; acțiunile în justiție privind abuzul dreptului la informare în mass-media (SLAPP) și alte forme de presiune juridică; accesul la informații de interes public; manipularea informațiilor și ingerința din străinătate, securitatea națională și restricțiile impuse activității mass-media.
Fără îndoială, anul 2025 a fost decisiv pentru libertatea presei în Moldova, întrucât țara s-a confruntat atât cu obstacole semnificative în timpul campaniei electorale din 2025, precum manipularea informațiilor din străinătate și polarizarea politică persistentă, cât și cu accelerarea unei serii de reforme juridice și instituționale în conformitate cu standardele UE, ceea ce a dus la crearea unui ecosistem media mai pluralist, afirmă IJC.
În cele din urmă, acest proces a reprezentat o perioadă de tranziție complexă, în care intensificarea reglementării și sprijinul public pentru jurnalism au coexistat cu garanții slabe, aplicarea inegală a legilor și noi forme de presiune.
Blocarea site-urilor
Raportul subliniază că în Moldova continuă blocarea resurselor informaționale cu care autoritățile nu sunt mulțumite. De altfel, acest lucru se întâmplă adesea fără o justificare suficientă.
„Blocarea a devenit o problemă centrală a libertății presei”, se menționează în raport.
OSCE/ODIHR au raportat că, în primele nouă luni ale anului 2025, peste 85 de site-uri web au fost blocate din motive de securitate națională, dintre care 35 în timpul campaniei electorale și 22 în ziua de liniște din cadrul campaniei. Deciziile Serviciului de Informații și Securitate care au stat la baza acestor măsuri nu au fost făcute publice și nu a existat un registru cuprinzător care să le permită utilizatorilor, furnizorilor de servicii de găzduire, jurnaliștilor sau instanțelor să determine ce adresă a fost blocată, pentru ce conținut, în temeiul cărei dispoziții și pentru ce perioadă.
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră blocarea totală a site-urilor web ca o măsură extremă, comparabilă ca efect cu interzicerea unui ziar sau a unui canal de televiziune”, precizează autorii raportului alternativ.
Aceștia recomandă adoptarea unui sistem unitar de blocare a site-urilor web, bazat pe drepturile omului. Legislația trebuie să lase în seama instanțelor dreptul de a adopta hotărâri obișnuite privind blocarea și să impună identificarea exactă a adresei URL, motivarea, necesitatea, acuratețea tehnică, notificarea, durata fixă, expirarea automată a termenului și ținerea unui registru public. Blocarea administrativă de urgență trebuie să declanșeze automat o procedură judiciară în termen de 24–48 de ore. Blocarea la nivelul întregii infrastructuri trebuie interzisă, cu excepția cazului în care instanța demonstrează că o metodă mai restrânsă este ineficientă și evaluează efectele secundare previzibile.
