
Cea mai mare pondere a contractelor pe durată determinată a fost înregistrată în Cipru, Olanda și Polonia. În aceste țări, peste patru din zece lucrători veniți din afara Uniunii Europene lucrează pe baza unor contracte pe durată determinată.
Motivul nu ține doar de alegerea angajaților înșiși, subliniază Euronews. Potrivit Ioannei Hofmann, directoarea de cercetare în domeniul ocupării forței de muncă la compania Ipsos, străinii se confruntă mai des cu bariere lingvistice, nerecunoașterea diplomelor, lipsa rețelelor profesionale, discriminare și restricții legate de statutul de migrant.
„Mulți cetățeni din țările care nu fac parte din UE se confruntă cu obstacole suplimentare în căutarea unui loc de muncă stabil și permanent”, spune Hofmann. Potrivit estimărilor sale, tocmai acești factori explică în mare parte această diferență, deși o parte dintre migranți optează în mod conștient pentru un loc de muncă sezonier sau pe termen scurt.
Diferența este vizibilă și în ceea ce privește programul de lucru. În 2025, unul din cinci lucrători din țări terțe lucra cu normă redusă — aproximativ 22%. În rândul cetățenilor țărilor de reședință, acest indicator era de aproximativ 17%, iar în rândul cetățenilor UE care lucrează într-un alt stat membru — de aproximativ 20%. Cea mai mare diferență a fost observată în Țările de Jos, Finlanda și Franța.
O altă caracteristică a pieței muncii europene este decalajul de gen persistent. Femeile, indiferent de cetățenie, lucrează mult mai des decât bărbații pe baza unor contracte temporare și cu program redus. Această tendință este cea mai pronunțată în Italia, Spania și Portugalia. Experții atribuie acest fenomen faptului că femeile sunt angajate mai des în domeniul sănătății, al educației, al serviciilor sociale și al industriei hoteliere, precum și faptului că, adesea, îmbină munca cu îngrijirea copiilor și a rudelor.
Activitatea independentă, dimpotrivă, rămâne apanajul locuitorilor locali. Dintre cetățenii UE care lucrează în propria țară, 13,5% au propria afacere, în timp ce printre cetățenii altor țări ale Uniunii procentul este de 10,9%, iar printre persoanele provenite din țări terțe — de 10,1%. Experții explică acest fenomen prin accesul mai ușor al locuitorilor locali la finanțare, la relații de afaceri și prin înțelegerea normelor naționale privind desfășurarea activității comerciale.






















