Potrivit autorităților țării, reducerea pentru serviciile de tranzit prin așa-numitul coridor vertical de gaze (VGC) a fost majorată la 90 %.
Aceasta se referă la transportul de gaze prin infrastructura Vestmoldtransgaz pe secțiunea coridorului de gaze transbalcanic. Anterior, în octombrie 2025, Moldova acordase deja o reducere de tranzit de 50%. În același timp, operatorii sistemelor de transport de gaze din Grecia, Bulgaria și România au introdus privilegii similare.
Reducerea tarifelor a făcut parte din măsurile coordonate ale țărilor din regiune pentru a face mai atractivă ruta de aprovizionare cu gaze către Ucraina și Europa Centrală.
Nu există cerere
Noile tarife vor intra în vigoare la 1 octombrie. Între timp, acestea nu par a fi necesare, deoarece Ucraina nu intenționează să importe gaze pentru a treia lună consecutiv, inclusiv prin Coridorul vertical de gaze, care este cea mai neutilizată rută de aprovizionare.
Cel puțin, acest lucru poate fi judecat pe baza ultimelor licitații lunare de pe platforma RBP din Ungaria.
Astfel, licitațiile pentru rezervarea capacității de interconectare la frontiera din Ungaria, Slovacia și România pentru luna iunie nu s-au încheiat cu nimic, deoarece nu au existat ofertanți.
O poveste similară s-a întâmplat cu coridorul vertical de gaze din Grecia spre Ucraina prin Bulgaria, România și Moldova. Au fost oferite trei rute: 2 milioane de metri cubi pe zi de la terminalul Revitus, 4,8 milioane de metri cubi de la terminalul Alexandroupolis și 4,8 milioane de metri cubi de la Coridorul sudic de gaze, care transportă gaze azere. În fiecare caz, nu a fost depusă nicio cerere de rezervare de capacitate.
Astfel, luna iunie ar putea deveni a treia lună în care Ucraina a încetat, practic, să importe gaze. Potrivit operatorului ucrainean GTS, de la 1 aprilie la 26 mai, țara a primit doar 45 de milioane de metri cubi de gaze. Pe de o parte, producția actuală a țării este suficientă pentru a umple instalațiile de stocare în conformitate cu planurile guvernului. Pe de altă parte, din cauza războiului iranian, prețurile au crescut, iar Naftohaz a rămas fără fondurile de credit pe care donatorii europeni le-au alocat pentru achiziționarea de combustibil.
De ce se întâmplă acest lucru?
Toate cele 3 rute de aprovizionare cu gaze nu sunt încă foarte solicitate din mai multe motive:
– Stațiile de comprimare și de măsurare a gazului din Ucraina sunt supuse atacurilor UAV;
– costul ridicat al transportului prin VGC, care este mult mai mare decât prețul livrărilor din țările europene către România și mai departe către Moldova și Ucraina;
– capacitatea scăzută de tranzit la intrarea în GTS ucrainean (aproximativ 3 milioane m3/zi față de aproape 60 milioane m3/zi din direcția vestică în ansamblu, inclusiv până la 42 milioane m3/zi din Slovacia, 9,75 milioane m3/zi din Ungaria și 6 milioane m3/zi din Polonia).
Astfel, este evident că proiectul depinde foarte mult de atragerea contractelor pe termen lung și de interesul companiilor energetice. În practică, există un interes scăzut din partea întreprinderilor pentru exploatarea coridorului. Conform estimărilor experților, luând în considerare limitările infrastructurale, potențialul de aprovizionare prin VGC este de aproximativ 5 miliarde m3/an.
Cu toate acestea, există un motiv pentru care proiectul continuă. Acesta constă în faptul că Coridorul Vertical urmează să aprovizioneze SUA cu GNL din Grecia. În consecință, reducerile celorlalți operatori, cu excepția Vestmoldtransgaz, ar putea ajunge în curând și ele la 90 %. Politica prevalează asupra economiei.
