Vasile Tofan
Pe ordinea de zi a ședinței de ieri au fost incluse trei puncte. Primul și cel mai important – mecanismul de tranzit al produselor agricole ucrainene pe calea ferată din Moldova. Al doilea – acordarea de către o structură de stat autorizată din Moldova a licențelor pentru importul (nu pentru tranzit) pe teritoriul țării, din Ucraina, a unei liste specifice de produse agroalimentare „sensibile” (în acest caz – cereale, materii prime oleaginoase și a unor produse rezultate din prelucrarea acestora). Al treilea – reforma TVA-ului pentru produsele agroalimentare.
Discuția, după cum au recunoscut părțile, s-a dovedit a fi „încordată și tensionată – pe alocuri cu tonuri ridicate”. Ca urmare, după aproape două ore de dezbateri, dialogul nu a avansat deloc în ceea ce privește cel de-al treilea punct. Iar statutul de „problemă principală” s-a mutat de la primul punct la al doilea.
Nimeni nu se opune tranzitului ucrainean, dar…
În primul rând, trebuie luat în considerare faptul că niciuna dintre părțile implicate în dialog nu și-a exprimat inițial dorința de a bloca „coridorul de solidaritate” cu Ucraina.
Desigur, operatorii din sectorul agroalimentar din Moldova au înțeles: cu cât mai puțină cereale și materii prime oleaginoase ucrainene (precum și produsele rezultate din prelucrarea acestora) vor ajunge în Uniunea Europeană și în țări terțe, cu atât mai scump se vor vinde pe piețele acestor țări produsele agricole moldovenești, românești, bulgare (și, în general, alternative celor ucrainene și rusești) din regiunea litorală a Mării Negre.
Însă, în timp ce unele organizații de fermieri din Polonia și România nu s-au sfiit să vorbească deschis despre acest lucru, producătorii agricoli și comercianții din Moldova au considerat că opțiunea câștigătoare pentru ei este să „mizeze” pe lipsa de transparență și de fundamentare economică a procesului de luare a deciziilor de stat, care asigură funcționarea „coridorului de solidaritate” cu Ucraina.
În special, decizia de a asigura tranzitul mărfurilor ucrainene pe calea ferată din Moldova cu o reducere de 50% a părut, din perspectiva operatorilor de afaceri moldoveni, o provocare de 100%. Și au cedat acestei provocări.
În spațiul mediatic din Moldova au apărut argumente și calcule pe care reprezentanții structurilor de stat le-au calificat drept manipulative și dezinformative. Deși, pentru a fi corecți, despre ce „dezinformare” s-ar fi putut vorbi în condițiile lipsei unor informații oficiale complete și veridice?
Pentru mărfurile ucrainene, tranzitul prin Moldova este mai scump
În cadrul unei ședințe la Guvern, această informație a fost în sfârșit prezentată operatorilor din sectorul agroalimentar din Moldova. Deocamdată sub forma unei prezentări, nu a unui regulament. Dar este mai bine decât „oficial – aproape nimic”.
S-a dovedit că:
– tarifele pentru transportul feroviar de marfă pentru clienții moldoveni și ucraineni sunt diferite, iar chiar și ținând cont de reducere, comercianții din Ucraina vor plăti pentru serviciile operatorului feroviar din Moldova cel puțin la fel de mult ca și comercianții moldoveni;
– cererile clienților moldoveni privind transportul de mărfuri pe calea ferată din Moldova vor fi tratate cu prioritate;
– mărfurile ucrainene vor fi transportate cu vagoane ucrainene, adică nimeni nu le ia vagoanele moldovenești fermierilor moldoveni;
– volumul estimat al tranzitului ucrainean este de 150.000 de tone pe lună, respectiv 600.000 de tone până la sfârșitul anului 2026 (acest lucru a fost anunțat oficial anterior, însă fără un calendar lunar).
Desigur, acest lucru nu elimină „riscurile secundare”. De exemplu, comercianții moldoveni au remarcat anterior că, chiar dacă în cadrul traficului din Ucraina vagoanele și locomotivele vor fi ucrainene, infrastructura (liniile feroviare, secțiunile de manevră, echipele de întreținere etc.) va rămâne moldovenească. Iar aceasta va fi parțial ocupată cu deservirea tranzitului ucrainean. În orice caz, acest lucru va afecta în sens negativ programul de transport al mărfurilor clienților moldoveni.
Totuși, așa cum recunosc chiar comercianții moldoveni, acestea sunt detalii secundare, riscuri logistice potențiale (și nu deja reale).
Argumentele principale „împotrivă” au fost contracarate destul de convingător de către structurile de putere cu argumente „în favoarea” tranzitului ucrainean.
De asemenea, operatorii din sectorul agroalimentar moldovean subliniază că „economia de imagine” a transporturilor feroviare va fi urmată de practica efectivă.
Iar în realitate, intensitatea traficului va depinde în mare măsură de:
– integrității infrastructurii ucrainene adiacente frontierei cu Moldova, ceea ce reprezintă o problemă în condițiile unui „război total de epuizare”;
– eficienței serviciilor de frontieră la granița dintre Republica Moldova și România, iar evenimentele din trecutul recent demonstrează că ambuteiajele de mai multe kilometri la punctele de trecere a frontierei și la terminalele portuare nu reprezintă deloc un scenariu fantastic.
Între timp, opinia publică din Moldova a avut ocazia să se convingă că noul guvern știe să joace „economia de PR” la nivel de mare maestru. În acest joc, fermierilor le-a revenit rolul de egoiști nerăbdători și lacomi.
Licențierea importurilor din Ucraina – strategia„win-win” a guvernului moldovean
Licențierea importurilor de produse agricole ucrainene în Moldova părea inițial o problemă asupra căreia părțile implicate în dialog ar fi putut ajunge la un compromis.
În primul rând, în mod neașteptat, comercianții moldoveni („Agrocereale”) i-au susținut pe fermieri („Forța Fermierilor”), afirmând că licențierea este justificată.
Mai mult, într-un comentariu pentru Logos Press, un reprezentant al asociației comercianților a subliniat că, în cazul anulării de anul trecut a regimului de licențiere a importurilor de cereale și materii prime oleaginoase din Ucraina „nu a existat o necesitate practică, întrucât pe piața Ucrainei, la acel moment, acestea erau mai scumpe și nu erau importate în Moldova”.
Acum, în contextul blocării traficului maritim, riscul unei prăbușiri a prețurilor la produsele agricole ucrainene este real. Așadar, ar fi bine să se liniștească fermierii moldoveni – măcar prin restabilirea procedurii de licențiere a importurilor din Ucraina.
Cu atât mai mult cu cât, în cazurile în care era vorba de materii prime cu adevărat deficitare, în special de turte de soia, fermierii din Moldova au perceput cu loialitate livrările acestora din Ucraina pentru nevoile sectorului zootehnic moldovean.
În acest context, declarația prim-ministrului Vasile Tofan, făcută la finalul reuniunii, conform căreia „oricum ai privi lucrurile, va trebui să ne situăm de partea cuiva”, pare ambiguă. Producătorii moldoveni de cereale și comercianții, crescătorii de animale și (chiar și unii) procesatori se află, în povestea cu licențierea importurilor din Ucraina, de aceeași parte. În mod clar, de cealaltă parte se află doar partea ucraineană.
Totuși, chiar și în această situație, guvernul Moldovei are o poziție puternică, de tip „win-win”. Dacă astăzi, la întâlnirea finală de la Ministerul Agriculturii, se va anunța fermierilor reluarea procesului de acordare a licențelor pentru importul de produse agricole ucrainene, acest lucru va însemna că guvernul a făcut o concesie importantă fermierilor locali (într-o chestiune secundară în acest moment). Dacă licențierea va fi refuzată, guvernul va da dovadă de principialitate – Vasile Tofan s-a opus de la început „barierelor birocratice” din calea comerțului – și de hotărâre în sprijinirea Ucrainei aflate în război.
Abonați-vă la actualizările noastre
