Cei mai mari producători – Indonezia, Malaezia, Thailanda, Thailanda, Vietnam și Brazilia – sunt cei mai rapizi în a reacționa. Aceștia simplifică reglementările și cresc ratele de amestec permise. De exemplu, Brazilia intenționează să crească conținutul de etanol din benzină de la 30% la 32%, Indonezia își accelerează tranziția la standardul B50, iar Malaezia – la 20% biocomponenți în motorină, scrie Bloomberg.
Biocarburanții sunt produși din materii prime agricole – porumb, trestie de zahăr, soia și ulei de palmier. Principalul lor avantaj este simplitatea: astfel de amestecuri pot fi utilizate în motoarele existente și la benzinăriile existente, fără reconstrucția pe scară largă a infrastructurii.
Cererea de biocarburanți a crescut de la începutul anilor 2000, în contextul politicii climatice. În prezent, până la 6-8 % din terenurile arabile din lume sunt deja utilizate pentru biocarburanți, față de aproximativ 1 % în urmă cu douăzeci de ani. În SUA, creșterea este susținută de cote guvernamentale: țara produce aproximativ jumătate din producția mondială de etanol.
Dar creșterea rapidă exacerbează probleme vechi. Extinderea culturilor pentru combustibil reduce suprafața destinată producției de alimente, ceea ce duce la creșterea prețurilor. În țările vulnerabile, acest lucru crește riscul de penurie alimentară, în special în contextul perturbărilor climatice.
De asemenea, pretențiile față de mediu se intensifică. În Brazilia, biocombustibilii au fost legați de defrișarea Amazonului pentru noi plantații. Uniunea Europeană a recunoscut deja biodieselul pe bază de ulei de palmier ca fiind un factor de risc pentru păduri și intenționează să îl elimine treptat până în 2030. Apa și solurile sunt supuse unei presiuni suplimentare din cauza agriculturii intensive.
Cu toate acestea, biocombustibilii nu rezolvă problema complet. Aceștia sunt mai puțin energointensivi decât petrolul, iar ponderea lor în carburanți este limitată de reglementările tehnice și de mediu.
După cum notează sursa, biocarburanții devin un instrument rapid de gestionare a crizelor pentru sectorul energetic, dar sporesc presiunea asupra piețelor alimentare și asupra mediului.
