Misiunea lansată împreună cu nava de marfă Tianzhou-10 are scopul de a clarifica modul în care mediul spațial afectează misterul originii și dezvoltării vieții. Stația Tiangong abordează cea mai importantă întrebare pentru civilizație: poate supraviețui dincolo de leagănul său, Pământul?
Nu un embrion, ci o copie a unui embrion
Cu toate acestea, stației nu i-au fost trimiși embrioni în sensul obișnuit, ci modelele lor celulare – așa-numitele blastoizi. Acestea sunt structuri cultivate de biologi din celule stem. În ceea ce privește arhitectura și semnalele moleculare, ele imită un embrion uman real în stadiul de blastocist, dar au o diferență importantă – nu sunt capabile să se dezvolte într-un făt cu drepturi depline.
Utilizarea acestor surogate eludează restricțiile etice internaționale stricte privind experimentele pe viața umană.
Principala sa sarcină este de a monitoriza o mică perioadă de timp, pe care embriologii o numesc „cutia neagră”. Aceasta este a treia săptămână de la fertilizare, când organele majore ale unei persoane încep să se formeze.
„Este important pentru noi să înțelegem dacă imponderabilitatea nu va introduce haos în formarea de bază a corpului, – citează autorii proiectului portalul leton bb.lv. – Dacă se dovedește că gravitația afectează modul în care celulele se orientează în spațiu, orice plan de a avea copii pe Lună sau pe Marte ar putea fi pus sub semnul întrebării.”
Robot dădacă pe orbită
Modelele de embrioni urmează să petreacă cinci zile la stația Tiangong. Eșantioanele sunt monitorizate de un sistem automat de cultivare. Acesta menține temperatura ideală și schimbă independent mediul nutritiv pentru celulele în creștere.
Imediat după încheierea fazei de creștere activă, recipientele vor fi congelate direct pe orbită. Ulterior, probele vor fi returnate în laborator pentru a fi comparate cu un grup de control de embrioni care s-au dezvoltat în condiții identice, dar sub influența gravitației terestre.
De ce are nevoie omenirea de acest lucru
Scopurile și obiectivele unui astfel de experiment depășesc cu mult sfera științei. Ambițiile omenirii de a coloniza spațiul se confruntă cu o realitate biologică dură. Se știe că radiațiile deteriorează ADN-ul, iar microgravitația modifică activitatea genelor și chiar forma celulelor. Va funcționa programul de „construcție” al organismului dacă gravitația este oprită în momentul în care acest program este abia la început? Răspunsul nu este încă disponibil.
Dacă rezultatele experimentului arată că dezvoltarea embrionară în spațiu are loc fără anomalii critice, acesta va fi un argument în favoarea posibilității reproducerii umane în timpul zborurilor interplanetare pe distanțe lungi. Dacă se constată anomalii grave, va trebui să căutăm soluții inginerești și biomedicale mult mai complexe pentru viața dincolo de Pământ.
