El a declarat că stabilirea unui astfel de criteriu nu se bazează pe cercetări care să demonstreze în mod clar că acesta reprezintă nivelul optim pentru ca administrația să funcționeze eficient.
Expertul a remarcat că pragul de 3 000 de locuitori este arbitrar, nu are o bază solidă și nu ia în considerare realitățile diferite ale comunităților locale.
Satele au nevoie de descentralizare financiară
„În antichitate, se spunea că o comunitate ar trebui să aibă aproximativ 3.000 de locuitori pentru o guvernare optimă”, a spus el. – Dar astăzi nimeni nu poate spune dacă o populație de 3.000, 2.500 sau 2.000 este optimă, pentru că nu există nicăieri o justificare științifică în acest sens”.
Viorel Rusu a precizat că eficiența autoguvernării locale nu depinde doar de numărul populației, ci în primul rând de modul de finanțare și de gradul de descentralizare fiscală.
„Atât timp cât nu avem descentralizare fiscală și financiară, localitățile nu vor prospera nici dacă se unesc 10 sate”, a subliniat el. – Și asta pentru că majoritatea fondurilor sunt centralizate. Dacă guvernul preia 80% din fondurile din bugetul de stat și apoi redistribuie acești bani, cum poate primăria să își acopere costurile administrative cu veniturile proprii?”
