Discuția a fost inițiată de fostul prim-ministru al Moldovei, Ion Sturza, care a analizat structura activelor și a veniturilor din dobânzi ale sistemului bancar.
Conform datelor prezentate de fostul prim-ministru, în 2025 băncile comerciale au înregistrat venituri din dobânzi de aproximativ 11,16 miliarde de lei. Din această sumă, 8,28 miliarde de lei, adică aproximativ 74%, au provenit din credite acordate populației și companiilor.
Restul veniturilor din dobânzi a provenit din alte instrumente financiare, inclusiv titluri de stat, certificate ale Băncii Naționale a Moldovei, rezerve remunerate și fonduri plasate la alte instituții financiare.
Finanțarea statului în locul creditării mediului de afaceri
La sfârșitul anului 2025, activele sistemului bancar, conform datelor prezentate în publicație, se ridicau la aproximativ 190 miliarde de lei. În același timp, creditele și avansurile erau evaluate la 103,6 miliarde de lei, fondurile plasate la BNB — la 32,6 miliarde de lei, iar aproximativ 32 de miliarde de lei reprezentau investiții în titluri de stat și certificate ale băncii centrale.
Astfel, o parte semnificativă din activele băncilor era plasată în instrumente legate de stat și de Banca Națională.
Sturza însuși a atras atenția asupra posibilei corelații dintre valoarea resurselor atrase de bănci și randamentul titlurilor de stat. În opinia sa, având în vedere structura actuală a pieței, pentru bănci ar putea fi mai avantajos din punct de vedere economic să plaseze o parte din lichiditatea disponibilă în instrumente cu risc relativ scăzut, decât să o direcționeze către creditarea mai riscantă a sectorului real.
În același timp, fostul prim-ministru a subliniat separat că deținerea de active lichide și fiabile de către bănci reprezintă o practică bancară normală. Problema, în opinia sa, apare în cazul în care finanțarea statului devine mai atractivă pentru bănci decât creditarea proiectelor de investiții private.
Dezbaterea privind costul împrumuturilor de stat
În discuția de sub postare s-a acordat o atenție deosebită costului împrumuturilor de stat.
Fosta ministră a finanțelor din Moldova, Mariana Durleșteanu, consideră că Ministerul Finanțelor ar trebui să-și schimbe abordarea față de piața titlurilor de stat. În special, ar trebui să dezvolte instrumente pe termen mai lung și piața secundară. „Finanțarea deficitului bugetar este prea costisitoare, deoarece este vorba de banii noștri — banii contribuabililor”, a scris Durleșteanu.
În opinia sa, o piață mai dezvoltată a titlurilor de stat ar putea atrage parțial fonduri direct de la populație, și nu doar prin intermediul sistemului bancar. Ea a ridicat, de asemenea, problema impozitării profiturilor bancare și a dividendelor plătite acționarilor.
Ion Prisecaru, fostul șef al Administrației Fiscale, a legat, în comentariul său, situația actuală de politica monetară și financiară a statului din ultimii ani. În opinia sa, politica autorităților din diferite perioade nu a stimulat suficient finanțarea sectorului real al economiei.
Antreprenorul și fostul ministru al apărării Valeriu Pleşca, la rândul său, s-a pronunțat împotriva separării sectorului bancar într-o categorie distinctă în cadrul discuțiilor privind impozitarea. „Impozitarea băncilor trebuie adusă la nivelul oricărui alt agent economic”, a scris el.
În cadrul discuției a fost exprimată și opinia că o impozitare suplimentară a băncilor ar putea reduce nevoia statului de a recurge la împrumuturi. Deși această teză necesită o analiză economică separată, întrucât impactul sarcinii fiscale asupra sectorului bancar depinde de structura impozitelor, de politica bugetară, de costul finanțării și de activitatea de creditare a băncilor.
De ce este importantă această chestiune pentru economie
Discuția abordează o problemă mai amplă privind distribuția resurselor financiare în economie.
Pentru bănci, titlurile de stat și instrumentele Băncii Naționale reprezintă o componentă importantă a gestionării lichidității și a riscurilor. În același timp, randamentul ridicat al împrumuturilor de stat poate concura potențial cu creditarea întreprinderilor pentru resursele bancare.
Pentru stat, costul serviciului datoriei interne influențează direct cheltuielile bugetare. Pentru mediul de afaceri sunt importante accesibilitatea creditelor și costul fondurilor împrumutate, în special pentru proiectele de investiții pe termen lung.
Tocmai de aceea, problema ridicată de participanții la discuție depășește sfera profitului bancar. Este vorba despre echilibrul dintre stabilitatea financiară a băncilor, costul datoriei publice și capacitatea sistemului financiar de a direcționa resurse către sectorul privat.
În același timp, teza conform căreia băncile, în general, preferă să investească în titluri de stat, mai degrabă decât în creditarea economiei, se află de mult timp în centrul dezbaterilor. La aceasta se adaugă și faptul că aproximativ 95% din activele băncilor moldovenești aparțin investitorilor străini.
În acest context, concluziile conform cărora băncile „parazitează” economia Moldovei, fără a o credita și fără a contribui la dezvoltarea acesteia, evitând riscurile inutile, reapar din ce în ce mai des în astfel de dezbateri.
În acest context se înscrie și dezbaterea inițiată de Ion Sturza. Întrebarea este simplă: în ce măsură structura actuală a pieței financiare stimulează băncile să acorde credite sectorului real și care este costul optim al finanțării statului prin împrumuturi interne?
După cum se poate observa din discuțiile care s-au desfășurat sub postare, tema prinde avânt și va deveni în curând obiectul unei dezbateri mai ample. Ne dorim să sperăm că la aceasta se vor alătura și structurile de stat relevante.
Abonați-vă la actualizările noastre
