Foto Sebastien Salom-Gomis/Sipa/Shutterstock Высохший рукав Луары в Луаронсе
Peștele este transportat în zone unde râurile mai pot susține viața
Potrivit publicației The Guardian, în Bretania, voluntarii, împreună cu specialiștii Federației de Pescuit din departamentul Finistère, pescuiesc zilnic păstrăv și puiet de somon atlantic din amonte râului Odet. Peștele este plasat în rezervoare cu apă saturată cu oxigen, apoi este transportat 15–20 de kilometri mai jos pe cursul râului, unde râul este alimentat de afluenți, iar condițiile de supraviețuire sunt mult mai bune.
Potrivit reprezentantului federației, Mathieu Le Buter, vara aceasta a fost una dintre cele mai grele din ultimii ani. Pe unele porțiuni ale râului Odet, apa nu ajunge nici măcar până la genunchi, iar prognozele nu anunță ploi în zilele următoare. Combinația dintre temperaturile ridicate și deficitul de oxigen reprezintă o amenințare mortală în primul rând pentru păstrăv și puietul de somon atlantic, care au nevoie de apă rece și curgătoare și de un regim stabil de oxigen.
Seceta a cuprins aproape toată Franța
Criza a afectat practic întreaga țară. Loara — cel mai lung râu din Franța — a atins unul dintre cele mai scăzute niveluri de când se fac înregistrări. În anumite zone, albia sa s-a transformat într-un lanț de canale înguste, despărțite de bancuri de nisip. În regiunile vestice ale țării, unele râuri mici s-au uscat deja complet.
Conform datelor Ministerului francez al Tranziției Ecologice, aproape o treime dintre stațiile hidrologice înregistrează cele mai scăzute niveluri ale apei din ultimii 20 de ani, iar aproximativ un sfert dintre râurile mici și pârâuri s-au uscat complet. În același timp, crește numărul cazurilor de moarte în masă a peștilor, legată de creșterea temperaturii apei.
Lupta pentru apă devine o chestiune economică
În acest context, Adunarea Națională a Franței a aprobat un proiect de lege care simplifică construirea de rezervoare pentru stocarea apei destinate irigării terenurilor agricole și necesităților zootehnice. Autoritățile consideră această măsură necesară pentru adaptarea la secetă, însă organizațiile de protecție a mediului avertizează că creșterea captării de apă ar putea agrava și mai mult starea râurilor și ar putea intensifica conflictul dintre interesele agriculturii și conservarea ecosistemelor acvatice.
Președintele Federației Naționale de Pescuit din Franța, Claude Roustang, a declarat că degradarea râurilor este legată nu numai de schimbările climatice, ci și de prelevarea tot mai mare de apă dulce pentru irigații. Potrivit acestuia, organizațiile de pescuit îndeplinesc din ce în ce mai des rolul de intervenție de urgență, salvând populațiile de pești acolo unde condițiile naturale nu le mai permit să supraviețuiască pe cont propriu.
Pentru ecologiștii francezi, actualele operațiuni de salvare au devenit un simbol al unei noi etape a crizei climatice. În loc să se refacă ecosistemele naturale, tot mai des este necesar să se prevină manual dispariția acestora. Pe măsură ce valurile de căldură devin tot mai frecvente, o astfel de practică ar putea deveni obișnuită nu numai în Franța, ci și în alte țări europene, unde seceta și deficitul de apă devin una dintre principalele probleme ecologice și economice.
