Ilustrație: Erik Carter
The Economist subliniază că acest fenomen a fost determinat nu doar de schimbările tehnologice, ci și de factorii geopolitici. După impunerea sancțiunilor împotriva Rusiei, a restricțiilor față de Iran și a intensificării presiunii financiare asupra Chinei, multe state au început să considere sistemele naționale de plăți ca un element al securității economice.
Și aceasta devine o nouă realitate geopolitică, scrie publicația. „În timp ce America pune în aplicare o politică pe care ministrul finanțelor Scott Bessent a caracterizat-o recent drept «strategia economică de stat a secolului XXI», — o politică în cadrul căreia accesul la dolar și la economia SUA «nu mai este necondiționat» — alte state răspund în mod simetric. Ca urmare, sistemul financiar global se fragmentează în segmente regionale și naționale. Procesul începe cu sistemele de plăți și creează probleme serioase pentru Visa și Mastercard”, se menționează în articolul din The Economist.
Nu doar Iranul, Rusia, China și alte țări „ostile” față de SUA și-au exprimat îngrijorarea.
În ianuarie 2026, președinta Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European, Aurore Lalucq, a avertizat că Statele Unite, aflate într-o atitudine ostilă, ar putea bloca în orice moment accesul Europei la infrastructura de plăți.
„Nimeni nu trebuie să spună ulterior că nu ați fost avertizați”, citează publicația britanică cuvintele acesteia
Câteva săptămâni mai târziu, la Londra, ar fi avut loc o întâlnire a directorilor băncilor britanice, dedicată creării unui echivalent britanic al Visa și Mastercard. „Pentru noi toți este important ca plățile digitale să se afle sub controlul nostru”, a declarat la începutul anului, într-un interviu radio, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde.
Principalii concurenți
Chiar și astăzi, pe piața serviciilor de plăți, Visa și Mastercard au destui concurenți. Cotele lor de piață se distribuie aproximativ după cum urmează:
| Sistemul de plăți | Țara | Cota aproximativă din tranzacțiile mondiale cu carduri* | Piața principală |
| Visa | SUA | ≈39% | Peste 200 de țări |
| Mastercard | SUA | ≈24% | Peste 210 de țări |
| UnionPay | China | ≈32–34% | China, Asia, Africa, Orientul Mijlociu |
| JCB | Japonia | <2% | Japonia, Asia de Sud-Est |
| American Express | SUA | <2% | SUA, segmentul premium |
| Discover / Diners Club | SUA | <1% | America de Nord |
* În funcție de numărul de tranzacții cu carduri procesate. Indicatorii sunt estimativi și se bazează pe datele din Nilson Report, pe statisticile sectoriale și pe rapoartele sistemelor de plăți, întrucât nu există o metodologie globală unitară de calcul.
China a creat deja o alternativă completă
UnionPay este considerat astăzi principalul concurent al sistemelor de plăți occidentale.
Dacă inițial cardurile UnionPay erau acceptate aproape exclusiv în China, astăzi rețeaua de acceptare acoperă peste 180 de țări. În multe țări din Asia, Africa și Orientul Mijlociu, cardurile UnionPay sunt deja acceptate practic la fel ca Visa și Mastercard.
Dezvoltarea sistemului este susținută de politica guvernamentală a Chinei, orientată spre reducerea dependenței de infrastructura financiară americană.
Revoluția ecosistemelor de plăți
În același timp, experții afirmă din ce în ce mai des că piața nu mai depinde doar de sistemele tradiționale de plăți cu cardul. Concurența se îndreaptă către ecosistemele digitale de plăți, care funcționează fără rețelele clasice de carduri.
Pentru cei care caută modalități de diversificare a canalelor de plată, există câteva opțiuni.
Prima opțiune este crearea propriilor sisteme naționale. De exemplu, în prezent prind avânt câteva proiecte europene care s-au aflat mulți ani în stadiul incipient.
Zona unică de plăți în euro (SEPA) reunește acum 41 de țări. O coaliție formată din bănci europene și companii fintech a susținut proiectul Wero. Este vorba despre un sistem de portofele digitale care urmează să integreze sistemele naționale de plăți rapide, inclusiv platforma olandeză iDeal. Banca Centrală Europeană preconizează, de asemenea, lansarea euro-ului digital până în 2029.
Printre cei mai importanți actori se numără:
| Platforma | Țara | Caracteristică |
| Alipay | China | Peste un miliard de utilizatori, plăți prin cod QR și un ecosistem financiar |
| WeChat Pay | China | Integrarea plăților cu cea mai mare aplicație de mesagerie din țară |
| Pix | Brazilia | Sistemul național de plăți instantanee a devenit deja principala metodă de transferuri în interiorul țării |
| UPI | India | Infrastructura națională de plăți instantanee, care procesează miliarde de tranzacții în fiecare lună |
| Apple Pay | SUA | Portofel digital bazat pe Visa și Mastercard |
| Google Pay | SUA | Un model similar de portofel digital |
O altă tendință mondială este dezvoltarea monedelor digitale și implicarea în acest proces a băncilor centrale din multe țări (CBDC – Central Bank Digital Currency).
China testează yuanul digital de câțiva ani. Zeci de bănci centrale, inclusiv Banca Centrală Europeană, derulează proiecte-pilot privind monedele digitale.
Dacă astfel de sisteme se vor generaliza, o parte din plățile interne vor putea fi efectuate fără implicarea rețelelor internaționale de carduri.
Cum se va reflecta acest lucru pe piețele
Visa și Mastercard nu vor pierde probabil poziția de lider în următorii ani. Cu toate acestea, monopolul lor se erodează treptat din mai multe direcții:
– sistemele naționale de carduri;
– sistemele publice de plăți instantanee;
– portofelele digitale;
– monedele digitale ale băncilor centrale;
– platformele regionale de plăți.
Tocmai de aceea, se vorbește din ce în ce mai des nu despre înlocuirea Visa sau Mastercard cu un singur sistem nou, ci despre trecerea la o infrastructură mondială de plăți multipolară, în care dominația companiilor americane nu va mai fi atât de absolută.
Cum se va reflecta acest lucru asupra economiei americane și asupra dominației dolarului – aceasta este deja o altă temă.
