Conform raportului anual al instituției, la sfârșitul anului erau în curs 3602 de anchete active, iar prejudiciul estimat adus intereselor financiare ale Uniunii Europene depășea 67 de miliarde de euro.
Pentru majoritatea locuitorilor din Moldova, aceste statistici pot părea departe de viața de zi cu zi. Cu toate acestea, pe măsură ce țara avansează spre aderarea la UE, importanța acestor cifre va crește. Nu este vorba doar de lupta împotriva corupției sau a fraudei, ci de un mecanism de control asupra modului în care sunt cheltuiți banii europeni.
O nouă amploare a infracțiunilor financiare
Înființată în 2021, Parchetul European a devenit primul organism supranațional al UE care are dreptul de a investiga în mod independent infracțiunile care aduc prejudicii bugetului Uniunii.
În cei patru ani de activitate, EPPO a devenit una dintre cele mai influente instituții de aplicare a legii din Europa. Dacă în primii ani se vorbea în principal despre abuzuri legate de granturi și subvenții, astăzi cea mai mare parte a prejudiciilor investigate este legată de scheme internaționale complexe.
Conform raportului, peste două treimi din prejudiciul estimat revine fraudei transfrontaliere cu TVA. Astfel de scheme acoperă adesea mai multe țări, zeci de companii și lanțuri complexe de operațiuni financiare. În unele cazuri, prejudiciul se ridică la sute de milioane de euro.
O altă direcție importantă a anchetelor rămâne utilizarea ilegală a fondurilor europene, inclusiv programele de redresare economică, proiectele de infrastructură și subvențiile pentru întreprinderi.
De ce Bruxelles intensifică controlul
În ultimii ani, Uniunea Europeană a crescut semnificativ volumul sprijinului financiar acordat statelor membre.
Este vorba nu numai de fondurile structurale tradiționale, ci și de programele de amploare pentru redresarea economică după pandemie, finanțarea proiectelor energetice, digitalizarea, modernizarea infrastructurii și dezvoltarea regiunilor.
Cu cât se alocă mai mulți bani prin mecanismele europene, cu atât sunt mai mari riscurile de fraudă. Tocmai de aceea, Bruxelles-ul construiește treptat un sistem de control în care autoritățile naționale de aplicare a legii colaborează cu Parchetul European.
De fapt, EPPO devine „paznicul” financiar al bugetului UE.
Ce înseamnă acest lucru pentru Moldova
În prezent, Moldova nu face parte din sistemul Parchetului European, deoarece nu este membră a Uniunii Europene.
Cu toate acestea, țara beneficiază deja de un sprijin financiar semnificativ din partea instituțiilor europene și se așteaptă la o creștere suplimentară a acestuia în cadrul procesului de eurointegrare.
Experiența țărilor din Europa Centrală și de Est arată că, pe măsură ce volumul finanțării europene crește, se intensifică și controlul asupra utilizării acesteia. După aderarea la UE, proiectele naționale finanțate din fonduri europene pot intra în sfera de interes a EPPO în cazul unor suspiciuni de fraudă, corupție sau deturnare de fonduri.
Tocmai de aceea, aspectele legate de transparența achizițiilor publice, gestionarea proiectelor și controlul cheltuielilor capătă o importanță nu doar internă, ci și europeană.
Banii UE impun noi standarde
Pentru Moldova, principala concluzie a raportului EPPO nu constă în valoarea prejudiciului identificat și nici în numărul de anchete.
Mult mai important este altceva: integrarea europeană înseamnă nu doar acces la resurse financiare, ci și disponibilitatea de a lucra conform noilor reguli de transparență și responsabilitate.
Pe măsură ce negocierile de aderare avansează, chestiunile legate de controlul utilizării fondurilor europene vor deveni o parte din ce în ce mai importantă a dialogului dintre Chișinău și Bruxelles.
Raportul anual al Parchetului European arată că, în prezent, UE acordă protecției bugetului său o atenție nu mai mică decât problemelor legate de comerț, energie sau securitate. Pentru țările candidate, acest lucru înseamnă necesitatea de a se adapta din timp la cerințe mai stricte de control financiar.
În acest sens, anchetele în valoare de 67 de miliarde de euro nu reprezintă doar statistici privind infracțiunile financiare din Europa, ci și un semnal cu privire la modul în care va funcționa sistemul de responsabilitate în viitorul Uniunii Europene.
