Conform unui studiu realizat de Nature Food, doar o singură țară din lume – Guyana – poate produce pe plan intern toate cele șapte grupe majore de alimente.
China și Vietnam produc fiecare pe cont propriu șase categorii de alimente esențiale.
Analiza acoperă categorii-cheie, inclusiv alimente bogate în amidon, fructe, legume, produse lactate, carne, pește și leguminoase, oferind o imagine mai completă a independenței alimentare naționale.
Majoritatea celorlalte țări (un total de 185 de națiuni analizate), inclusiv Statele Unite, rămân în urmă în cel puțin două categorii.
Și chiar și nivelurile ridicate de dezvoltare economică nu garantează independența alimentară, deoarece multe țări bogate depind de importuri.
Securitatea alimentară nu înseamnă doar producerea unui număr suficient de calorii, ci și furnizarea întregii game de nutrienți necesari pentru o dietă echilibrată.
Țările cu venituri ridicate se situează adesea mai jos decât se aștepta. De exemplu, Canada și Statele Unite acoperă doar patru din cele șapte grupe de alimente. În ciuda producției ridicate de carne, produse lactate și cereale, ambele țări se bazează în mare măsură pe fructe și legume importate.
Acest model reflectă caracteristicile geografice și climatice. Țările nordice au perioade de vegetație mai scurte, ceea ce limitează producția internă de produse proaspete. Prin urmare, chiar și sistemele agricole bine dezvoltate nu pot asigura pe deplin o dietă echilibrată pe plan intern.
Ucraina agrară își acoperă nevoile în cinci categorii. La fel fac România, Rusia, Lituania, Letonia, Spania și Turcia.
Iar țări precum Afganistan, Irak, Yemen, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Yemen și altele nu produc ele însele niciunul dintre produsele enumerate în cantități suficiente pentru a acoperi nevoile întregii populații.
