Liliana Iaconi
Background profesional — Ministerul Finanțelor, șef de direcție; Guvernul Republicii Moldova, secretar general; în prezent — deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
LP: Susținătorii reformei spun că amalgamarea va crea primării mai eficiente. Criticii însă se tem că satele mici vor pierde voce și influență. Cum poate statul garanta că reforma nu va produce comunități „uitate”?
— Să vă spun părerea mea ca funcționar. Pe de o parte, teoretic, sună bine: primării puternice. Or, o primărie cu 500 de locuitori nu are acces la fonduri de investiții, nu dispune de venituri proprii pentru acoperirea competențelor, nemaivorbind despre dezvoltarea localității. Niciun agent economic nu are interes să-și dezvolte o afacere într-un cătun, într-un sat mic, unde nu este forță de muncă, nu are acces la infrastructură, nu are acces elementar la servicii publice. Deci, într-adevăr, teoretic ar fi bine și justificat să comasăm 3, 4, 5 primării.
Acum, în Legea amalgamării, dar și în Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, avem limita de 3.000 de locuitori a unei localități. Eu cred că, în condițiile de față, 3.000 e prea puțin, dacă sincer. Ținta ar trebui să fie de la 3.500 în sus. De ce? Fiindcă o localitate mică nu se poate dezvolta: nu poate să acceseze inclusiv fonduri bugetare, din Fondul Național de Dezvoltare Regională și Locală, spre exemplu. Nu este eligibilă. Ca să aplici pentru fonduri mai substanțiale, cu care poți să realizezi un proiect de anvergură, de exemplu, acces la apă potabilă, trebuie să ai măcar 1.000 de gospodării. Dar cu 300 de gospodării, nu se poate. Nu este rentabilă investiția, fiindcă costurile pentru a construi un apeduct sunt mult mai mari. Bineînțeles, fiecare cetățean are dreptul la servicii mai bune, la apă potabilă, la drumuri mai bune, servicii sociale de calitate, etc, etc.
O altă chestie este că ca autoritățile publice locale (APL) pot aplica la diferite proiecte cu finanțare de la Uniunea Europeană, la diferite proiecte transfrontaliere, la GAL-uri etc. Și, din nou, una din condiții este ca primăria să aibă locuitori. Nu finanțează Uniunea Europeană un proiect într-o localitate care de-abia respiră.
În afară de aceasta, eu consider că într-o primărie mare poate apărea și concurență. Concurență la funcția de primar și se va alege cel mai bun, în varianta ideală. Concurență pentru accederea în funcții publice, de exemplu de secretar al Consiliului Local. Consilieri, la fel, va fi o concurență, vor fi cei mai buni dintre cei buni. Asta e partea cea bună. Partea pozitivă.
Partea negativă, ceea ce ține de satele „uitate”. Într-adevăr există riscul. Noi acum vorbim despre procesul de amalgamare voluntară, iar cel târziu la toamnă vom avea și procedura de amalgamare normativă — când „se va desena” harta Republicii Moldova. Și nu-i exclus ca unele sate, într-adevăr, să fie „uitate”. În cazul în care, în proiectul cu care va veni Guvernul la vară sau la toamnă, nu vom prevedea anumite criterii/cerințe concrete pentru susținerea satelor mici, atunci acest proces este inutil. Trebuie să asigurăm/prevedem în cadrul legal, încât atunci când primăria, centrul administrativ, va obține o investiție, un fond pentru un proiect investițional, va fi luat în calcul și acel sat/localitate mai mică. Adică să nu se investească tot într-un centru administrativ sau într-un sat mai mare. Deci trebuie să existe o formulă.
Oricum, balanța nu va fi tot timpul egală. Tot timpul va înclina spre cel mai puternic, spre cel mai mare. Există un proces decizional. Se vor chestiona locuitorii acestei întregi localități nou-formate. Doar că, într-un sat mai mare, sunt mai mulți locuitori și prevalează votul și dorința acestui sat. Cei din satul mic sunt mai puțini, sunt în minoritate. Și aceste momente trebuie prevăzute în noua lege care va veni sub denumirea de reforma administrativ-teritorială, să-i zicem, de exemplu, „legea reformei”. Trebuie să prevedem și participarea consilierilor în scrutinul electoral — care va fi cota acestor consilieri locali din localitățile care se amalgamează, care se unesc. Ca să nu avem cinci consilieri dintr-o localitate care are populație mai mare și doar un consilier dintr-un sat mic. Va trebui cumva să balansăm toate lucrurile acestea.
Ca și în orice reformă, este partea care este mulțumită și partea nemulțumită. Noi ne așteptăm la acest lucru.
LP: Mulți cetățeni acceptă ideea reformei administrative, dar se tem de centralizarea unor servicii — eliberarea actelor, asistența socială sau alte servicii publice. Ce garanții concrete vor avea oamenii că accesul la aceste servicii nu se va înrăutăți?
— Asistența socială, prin reforma Restart a Ministerului Muncii, de mult este centralizată. Efectele acestei reforme, negândite, deja se răsfrâng asupra cetățenilor. Din câte cunosc eu, acum în proces este și reforma centralizării în educație. Aceeași greșeală, aceeași tactică de a „călca pe greblă”. Președintele raionului, primarul, consilierii cunosc mai bine ca oricine ce se întâmplă în localitatea lor. Acum ei sunt în afara acestui proces.
Ce se referă la eliberarea actelor și alte servicii publice, gen cadastrale, actele de identitate, actul de deces, până ajungi la ASP… De exemplu, certificatul de deces deja nu mai este în competența primăriei și l-au dus la ASP. Cum să meargă o băbuță care are soțul mort în casă, după certificatul de deces în centrul raional? Astea sunt 20, 30, 40 de kilometri. Asta nu e foarte simplu.
În conceptul prezentat de Cancelaria de Stat, conceptul asupra reformei, nu este nimic concret ce ține de descentralizarea sau centralizarea acestor servicii. Deci ei încă nu știu ce o să se întâmple cu aceste servicii. Cine o să respire în primăria din localitatea respectivă? Cine o să fie să discute cu localnicul din primăria aceea? Așteptăm. Deci sunt foarte multe necunoscute.
Noi, de anul trecut, le-am spus: veniți cu reforma, veniți cu conceptul, veniți cu propuneri la discuții. Haideți să discutăm, haideți să vedem, dar să vedem din timp. Să nu lăsăm pe ultima sută de metri și să nu facem o reformă în grabă, așa cum a fost făcută la finele anilor ’90. S-a făcut cu ochii închiși, necunoscând foarte multe detalii. Din 2003 până în 2023, Curtea de Conturi, când efectua misiuni de audit în unele localități, încă mai găsea niște neconcordanțe în evidența contabilă, în evidența terenurilor, a bunurilor și așa mai departe. Încă mai găsea bunuri pierdute ca urmare a reformei de la raioane la județe și de la județe la raioane. Deci noi, cu părere de rău, nu ne învățăm din greșelile noastre, noi continuăm să le facem.
Nu avem nicio garanție și nici nu pot să afirm că va fi. Nu am văzut ceva concret. Mă întorc înapoi la conceptul reformei prezentate de Cancelaria de Stat. Nimic concret. Nimic obiectiv, nimic ce se referă la veniturile proprii ale primăriilor, ce se va întâmpla cu impozitele și taxele la nivel local, ce se va întâmpla cu formula de efectuare a transferurilor de la bugetul de stat, ce se va întâmpla cu fondurile publice de care au beneficiat până acum și ce garanții financiare vor avea ulterior, ce prerogative li se vor lăsa la nivel local. Acum nu putem vorbi despre garanții.
LP: În Republica Moldova există neîncredere față de reformele impuse de sus. Cum sunt convinși primarii și locuitorii că amalgamarea este necesară pentru ei înșiși? Și este, într-adevăr, o reformă voluntară?
— Legea amalgamării a fost votată în 2023. Nu a fost explicată suficient și pe înțelesul primarilor, locuitorilor. Doar la sfârșitul anului precedent și la începutul acestui an s-a spus că vom avea o amalgamare normativă, adică o redesenare a hărții locale. Primarii au început să se miște, să se informeze. Și foarte mulți dintre ei, din frică, din teamă să nu îi unească cu cineva cu care ei nu își doresc să fie împreună, au început să facă amalgamare voluntară, în marea majoritate a cazurilor. Adică o parte din cazuri sunt din categoria „mai bine mă amalgamez eu așa cum vreau eu ca să nu mă lipească cu vecinul cu care nu vreau”. O altă parte pur și simplu li s-a spus că trebuie să se amalgameze. Alții se amalgamează că într-adevăr vor să încerce și varianta asta, dar uneori și lor li se spune că „nu, așa nu merge”.
Într-adevăr, există neîncredere. Foarte mulți primari și președinți de raioane se tem: ce o să se întâmple dacă ei au luat decizia de amalgamare, dacă ei au creat grupul de lucru, au mers înainte, au făcut chestionarea locuitorilor, au întrebat, au făcut sondaje sociologice și au un proces avansat de amalgamare? Nu se va întâmpla ca să vină cineva de la guvernare și să taie totul că lor nu le convine? Deci, într-adevăr, temeri există.
Este aceasta o reformă voluntară? Și da, și nu.
LP: Experții spun că problema nu este doar numărul mare de primării, ci și lipsa specialiștilor și a resurselor financiare la nivel local. Și de unde vor apărea mai mulți și mai buni specialiști?
— Să pornim de la concurență. Să ne imaginăm un sat mare, de vreo 4.000 de locuitori, cu un primar la al șaptelea-optulea mandat. Toate bune și frumoase. Investiții, când satul e mare. Acces tot timpul la partidele de guvernare. Frumos. Dar agentul cadastral are 10 clase de educație. Pe când pentru a fi agent cadastral, trebuie să ai niște cunoștințe de bază. Sau cum un secretar al Consiliului Local cu studii pedagogice poate să întocmească actele primăriei? Sau o bibliotecară să fie contabil-șef în primărie. Cu tot respectul față de aceste profesii, dar sunt niște paradoxuri. Deci lipsa de cadre se întâmplă chiar și în sate mari. Și eu vorbesc în cunoștință de cauză.
Dar eu totuși sper că va fi concurență și vor fi selectați cei mai buni. Eu asta chiar sper. Și atunci când se scoate la concurs funcția, de exemplu, de contabil-șef, va veni o persoană care are studii economice, contabile, audit și așa mai departe.
LP: Ce se schimbă efectiv după amalgamare, în afară de redesenarea hărții administrative?
— Am să răspund prin cum ar trebui să fie. O localitate mare are potențial inclusiv prin intercalarea atribuțiilor primarului, alte atribuții să aibă, nu doar gestionarea treburilor de acolo.
De exemplu, să poată să ia decizii mai concrete ce țin de o mică politică fiscală la el în localitate. Asta depinde de Ministerul Finanțelor, ce prerogative va permite primarului. Deci dacă primarului i se va da o posibilitate să stabilească niște derogări de la un impozit de bază, să atragă investitori, să iasă cu propunerea, de exemplu, de valorificare a bunurilor sale publice. Acum există școli părăsite, școli profesionale, cluburi, săli, cu care trebuie să facă ceva anume prin atragerea investitorilor.
LP: Mi-ați amintit acum de sistemul din Germania, de landuri. Când un land are pârghii și autonomie extinsă ca să decidă foarte multe aspecte, inclusiv cum încasează și cum repartizează impozitele, cum decide să folosească banii.
— Tu nu poți să stai doar din plata arendei terenurilor primăriei, mai ales că nu mai sunt atât de multe terenuri. Eu am teren, am bun imobil. Eu atrag un investitor, dar dați-mi voie mie, vă rog frumos, dacă eu îl atrag, să-l scutesc, de exemplu, 3 ani, de 50% din plata impozitului pe venitul persoanei juridice. Dă-mi voie să subvenționez 5 locuri de muncă. Adică sunt niște pârghii care ar trebui gândite.
De asta deja mi se pare că acum, când suntem practic în a doua jumătate a lunii mai, e prea târziu pentru o reformă care să intre în vigoare la 1 ianuarie 2027.
LP: În spațiul public există suspiciuni că reforma administrativă poate avea și un efect politic sau electoral, în contextul alegerilor locale generale din toamna anului 2027. Credeți că amalgamarea ar putea avantaja anumite partide? Dacă da, în ce mod?
— Și eu, ca președinte al comisiei, și colegii mei de fracțiune, am rugat să nu se implice factorul politic. Implicați locuitorii. Implicați primarii. Nu aveți suficiente capacități — spuneți-ne că noi vă ajutăm. Noi avem în echipa noastră primari cu foarte bună experiență. Noi suntem gata. Cu părere de rău, nu ne-a contactat nimeni.
Din păcate, politicul, într-adevăr, își face prezența urâtă. Noi condamnăm cu vehemență implicarea politicului. Lăsați primarii să-și facă treaba! Unde ei au nevoie de ajutor, haideți să mergem toți să-i ajutăm. Unde ei nu cunosc, haideți să mergem toți să-i instruim, să-i ajutăm și să punem umărul, dar nu să-i încurcăm.
PL: Ce se va întâmpla cu angajații din primăriile mici după amalgamare? Există estimări privind reducerile de personal?
— Nu există estimări. Ei nu cunosc care vor fi statele de personal. Ei nu cunosc care va fi schema de încadrare, ce funcții.
Bineînțeles, există riscul de a pierde locul de muncă, fiindcă în orice primărie noi avem de bază secretar al consiliului local, avem contabil, avem agent cadastral, avem agent pentru colectarea impozitelor și taxelor locale și mai sunt vreo doi. Asta înseamnă vreo 5-7 unități de personal. Nu în toate primăriile acestea sunt ocupate funcțional. Noi avem primării unde un contabil gestionează două, trei, patru primării. Noi avem primării unde în general nu există contabil și toate lucrările contabile, toate activitățile le fac ori primarul, ori merg la direcția finanțe din centrul regional.
Dar riscul că vor fi persoane care își vor pierde locul de muncă există. Totodată, având în vedere că volumul alocațiilor sau volumul mijloacelor financiare care trec printr-un contabil într-o primărie va crește, nu este exclus să fie doi contabili sau doi specialiști cadastrali. Dar eu cred că vor fi foarte puține astfel de cazuri. Totodată, un contabil poate să se reprofileze, să meargă la niște cursuri organizate de Ministerul Finanțelor, să-și ia certificat de auditor, să ocupe funcția de auditor în două, trei primării. De ce nu?
LP: Reforma administrativă este discutată de mulți ani în Republica Moldova, dar nicio guvernare nu a mers până la capăt. De ce credeți că acum ar fi diferit?
— Diferit este pentru că noi am obținut statutul de țară candidată la aderarea la UE. Și noi avem strategia de reformă a administrației publice, unde guvernul, în 2023, și-a asumat o reformă administrativ-teritorială. Nu teritorială, dar administrativ-teritorială.
În raportul de extindere din anul 2024 apare pentru prima dată noțiunea și o parte din conceptul reformei: că Republica Moldova ar trebui să-și revizuiască structura administrativ-teritorială locală. În raportul de extindere pentru anul 2025 deja este mai detaliat faptul că guvernul trebuie să-și asume o reformă veritabilă administrativ-teritorială a Republicii Moldova. Noi rămânem cu municipiile, cu raioanele și cu comunele mari. Eu zic să vedem, poate, în final, se va întâmpla ceva frumos.
