În opinia sa, afirmația deputatului că „6 din 10 lucrători agricoli lucrează în mod informal” este eronată și este rezultatul unei interpretări greșite a statisticilor.
Eroarea este legată de definiția „muncii informale”. Metodologia BNS, care este în conformitate cu standardele Organizației Internaționale a Muncii, include în această categorie nu numai munca nedeclarată, ci și două grupuri importante: lucrătorii independenți (mici fermieri) și membrii fermelor țărănești. Aceștia desfășoară activități legale, dar sunt clasificați drept „informali” deoarece nu au statutul de angajați și nu se bucură de anumite drepturi (salarii, concedii) în temeiul legislației în vigoare.
O analiză cantitativă clarifică situația. Din cele aproximativ 108 400 de persoane angajate în agricultură, aproximativ 35 000 sunt salariați, mai mult de 10 000 sunt zilieri înregistrați și cel puțin 36 000 sunt membri ai fermelor țărănești. În total, aceasta înseamnă că cel puțin 81 de mii de persoane au un statut juridic clar, adică aproape 8 din 10 lucrători.
Cele aproximativ 27,4 mii de persoane rămase sunt în principal mici producători care lucrează pentru consumul propriu.
În opinia expertului, este periculos să se spună că sectorul agricol „se sustrage de la responsabilitate”, mai ales în contextul unei crize grave a forței de muncă. În ultimii ani, agricultura a pierdut mai mult de 46 000 de lucrători. Iar astfel de declarații ar putea duce la abuzuri de control, la descurajarea investițiilor și la oprirea activității agricole încă în viață.
„Agricultura are nevoie de o politică bazată pe date fiabile și sprijin, nu pe stigmatizare publică”, rezumă Alexandru Bădărău.
