Potrivit datelor de cercetare ale lui Iurie Rizhi, președintele Asociației Agrocereale, în perioada ianuarie-martie a acestui an, Moldova a importat aproximativ 43 mii tone de îngrășăminte azotate în vrac (granulare): aproximativ 20 mii tone de azotat de amoniu, aproape 19 mii tone de uree/urea, precum și aproape 4 mii tone de îngrășăminte complexe NPK. Comparativ cu datele pentru primul trimestru al anului 2024, importurile acestor produse au scăzut cu 20 %, 50 % și, respectiv, 58 %. În același timp, prețurile acestora au crescut cu 5%, 6% și 55%.
Potrivit operatorilor de pe piața moldovenească a îngrășămintelor azotate uscate, creșterea emergentă a prețurilor pentru mărfurile din această categorie este un factor important, dar nu principalul, în reducerea livrărilor. Prezența stocurilor de anul trecut a avut, de asemenea, un impact. Însă cel mai important motiv este teama producătorilor agricoli cu privire la potențiala secetă din acest sezon. Toamna trecută în Moldova a fost relativ normală – au căzut precipitații, deși în varianta de ploaie torențială nedorită. Multe culturi de iarnă au iernat bine. Au fost aduse în țară îngrășăminte azotate simple (nu complexe) pentru a le hrăni.
Pe de altă parte, pentru cultivarea în toată regula a culturilor sensibile la azot din grupa a doua, în special a porumbului, cantitatea de îngrășăminte importate până în prezent va fi în mod clar insuficientă. În mod evident, agricultorii au decis să nu își asume riscuri – să aștepte și să evalueze condițiile meteorologice în ajunul și în momentul semănatului de primăvară. De asemenea, au decis să economisească bani pe cele mai scumpe îngrășăminte în cazul în care culturile vor fi din nou afectate de seceta extremă din vară.
În același timp, potrivit lui Dimitri Afanasiev, director al companiei Fertistream-TRM SRL (unul dintre cei mai mari furnizori de îngrășăminte minerale din Republica Moldova), volumul comenzilor și livrărilor de îngrășăminte lichide azotate/complexe (aproximativ 20-25 mii tone pe sezon) nu a scăzut. Prețurile au rămas aproximativ la același nivel. Acest lucru explică parțial situația actuală. Cu toate acestea, principalul factor al stabilității cererii este faptul că îngrășămintele lichide funcționează mai bine în condiții de secetă. Cel puțin, acestea nu adsorb umiditatea din sol (în cazul îngrășămintelor uscate, umiditatea din sol este necesară cel puțin pentru a înmuia granulele și pentru a nu provoca stres plantelor în urma contactului cu îngrășămintele concentrate).
Pentru producția culturilor din a doua grupă, „ciclul de toamnă”, în primul trimestru al anului 2025, dinamica pozitivă a importurilor de îngrășăminte fosfatice – ammofos și sulfoammofos – a continuat. Astfel, în ianuarie-martie a acestui an, volumul importurilor acestora a depășit 11 mii de tone, cu 26% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2024 (aproape 9 mii de tone). În același timp, prețul mediu facturat a fost relativ stabil, dar a depășit ușor media anuală pentru 2024 – cu 3,1%.
Atunci când evaluează dinamica importurilor de fosfați în RM, operatorii de pe piața îngrășămintelor subliniază faptul semnificativ că, în cadrul acestui grup de produse, ponderea livrărilor de sulfoammofos depășește semnificativ ponderea livrărilor de ammofos. Acest lucru se datorează probabil faptului că acesta din urmă este mult mai scump.
Contextul este, de asemenea, relevant. În 2022, din cauza crizei internaționale pe mai multe niveluri, livrările de fosfat către RM au scăzut brusc. Ulterior, însă, datorită unei scăderi a prețurilor care a durat până în 2024, importurile de fosfat, în special de tipuri relativ ieftine, s-au redresat. Cu toate acestea, o creștere a prețurilor la fosfat la începutul acestui an este de natură să schimbe tendința în ceea ce privește livrările de fosfat.
Potrivit lui Yuri Rizha, „în condiții de posibilități financiare extrem de limitate, agricultorii aleg în principiu opțiuni mai ieftine de îngrășăminte – pe kilogram de ingredient activ”.
Nu toți furnizorii de îngrășăminte minerale sunt pe deplin de acord cu această concluzie. Ei precizează că fiecare produs, în special îngrășămintele complexe, are semnificația și locul său în schemele agrotehnologice de nutriție a plantelor. Nu toate produsele sunt interschimbabile și rambursabile de către altele. În plus, în condițiile meteorologice și climatice actuale foarte variabile, costul riscului și al greșelilor agronomice este prea mare. Prin urmare, din prudență, mulți fermieri sunt de acord cu „economiile forțate”.
