Ministerul propune modificarea structurii sectorului
Viitoarea majorare a tarifelor la gaz pentru consumatorii finali continuă să stârnească dezbateri aprinse.
Ministrul energiei, Dorin Jungietu, a publicat pe rețelele sociale un mesaj în care a explicat situația de pe piețele externe și caracterul inevitabil al majorării tarifelor, ca urmare a creșterii prețului de achiziție al gazului.
„Astăzi, prețul gazului natural pe piețele europene a ajuns la 64 de euro/MWh. Acesta este cel mai clar semnal că piața se află în continuare sub presiunea tensiunilor geopolitice și a concurenței tot mai intense pentru gazul natural lichefiat.
În ultimele zile am auzit multe întrebări cu privire la motivele ajustării tarifelor la gaz pentru consumatorii moldoveni. Răspunsul este simplu: Republica Moldova nu se poate izola de evoluția pieței europene”, a subliniat ministrul.
În același timp, el a subliniat că, după costul gazului achiziționat, cea mai mare componentă a tarifului final rămâne serviciul de distribuție. Potrivit acestuia, acesta costă consumatorii aproape 4 lei pe metru cub, adică aproximativ 30% din prețul final.
În acest context, ministerul propune reunirea celor 12 întreprinderi de distribuție a gazelor naturale, care fac parte din grupul „Moldovagaz”, într-o singură companie. Potrivit estimărilor ministerului, o structură mai centralizată va permite reducerea cheltuielilor administrative și creșterea eficienței sistemului.
În plus, Ministerul Energiei propune modificarea metodologiei de reglementare, oferind ANRE posibilitatea de a revizui trimestrial tarifele la gazul natural, în funcție de situația de pe piața europeană.
„Moldovagaz”: suntem pregătiți, dar efectul asupra tarifelor va fi limitat
Președintele consiliului de administrație al SA „Moldovagaz”, Vadim Ceban, a declarat că societatea susține inițiativa de reorganizare a întreprinderilor de distribuție. Potrivit acestuia, documentele necesare au fost deja pregătite și vor fi prezentate conducerii grupului în cel mai scurt timp.
Totodată, el a subliniat că decizia finală trebuie luată de acționarii companiei – SA „Gazprom” și Guvernul Republicii Moldova.
Ceban a subliniat, de asemenea, că reorganizarea în sine nu va avea un impact imediat și semnificativ asupra tarifelor la gazul natural. În opinia sa, nici pe viitor efectul nu va fi semnificativ, având în vedere reducerea volumelor de gaz distribuite după liberalizarea pieței, începând cu 1 aprilie 2026.
Ponderea tarifului și costul de producție al serviciului
Ministerul Energiei subliniază faptul că distribuția gazului reprezintă aproximativ 30% din tariful final pentru consumatori. Prin aceasta, se pare că se sugerează indirect că tocmai aici pot fi găsite „rezerve” pentru reducerea tarifului.
Cu toate acestea, această pondere în sine nu indică un cost supraevaluat al serviciului. Unele calcule simple arată că nu este chiar așa.
În graficul prezentat de Dorin Jungietu privind repartizarea diferitelor componente ale tarifului se indică faptul că ponderea serviciilor de transport al gazelor naturale este de doar 4,84%. Aceasta este semnificativ mai mică decât cele 28,39% care revin distribuției.
Însă cifrele absolute nu redau întotdeauna o imagine corectă. Vom efectua niște calcule elementare pentru a demonstra acest lucru. Precizăm de la început: acestea sunt propriile noastre calcule, care ar putea să nu țină seama de anumite circumstanțe suplimentare.
Atât transportul gazului, cât și distribuția acestuia se realizează prin rețelele de conducte de gaz
Transportul principal al gazului în Moldova este asigurat de compania VestMoldTransgaz, care gestionează o rețea cu o lungime de aproximativ 1,5 mii km. Rețelele de distribuție a gazului, aflate sub administrarea grupului „Moldovagaz”, depășesc 26.000 km și asigură livrarea combustibilului direct către consumatorii finali.
Tariful mediu reglementat pentru transport este de aproximativ 600 de lei pe 1.000 de metri cubi, în timp ce tariful mediu pentru distribuție este de aproximativ 2.400 de lei pe 1.000 de metri cubi.
În același timp, costul mai ridicat al distribuției se explică nu numai prin cheltuielile administrative, ci și prin lungimea semnificativ mai mare a rețelei, necesitatea exploatării a zeci de mii de kilometri de conducte de gaz, întreținerea a sute de mii de puncte de racordare, efectuarea lucrărilor de urgență, reparațiilor și investițiilor în infrastructură.
Cu alte cuvinte, compararea exclusivă a ponderilor din tariful final nu permite să se concluzioneze că distribuția este ineficientă din punct de vedere economic sau că costul acesteia este supraevaluat.
Cu alte cuvinte, din graficul prezentat observăm că, în tariful final pentru consumatori:
– achiziția de gaz – 8,1 lei/m³ (60,52%);
– transportul – aproximativ 0,65 lei/m³ (4,84%);
– distribuția – 3,8 lei/m³ (28,39%);
(vom lăsa deoparte celelalte componente).
Dar dacă împărțim, în mod convențional, tariful la numărul de kilometri ai rețelei, obținem:
– transport: 600 / 1 500 km ≈ 0,40 lei pe km;
– distribuție: 2 400 / 26 000 km ≈ 0,09 lei pe km.
Desigur, un astfel de calcul simplifică foarte mult realitatea, deoarece rețelele au capacități de transport și sarcini diferite, dar el evidențiază un aspect important: valoarea ridicată a tarifului de distribuție se explică prin faptul că rețeaua de distribuție este de aproape 17 ori mai lungă decât rețeaua magistrală.
Prețul de achiziție al gazului rămâne factorul determinant
Toate acestea nu înseamnă că nu este necesară optimizarea structurii „Moldovagaz”, așa cum susține ministrul Dorin Jungietu. Inițiativa de a uni 12 întreprinderi de distribuție poate avea un efect economic prin reducerea funcțiilor administrative care se suprapun — management, contabilitate, asistență juridică, achiziții și alte servicii.
Cu toate acestea, chiar și în cazul unei implementări reușite a unei astfel de reforme, partea principală a cheltuielilor legate de activitatea de distribuție — întreținerea și serviciile de mentenanță a rețelelor, reparațiile, amortizarea, investițiile și serviciile de urgență — va rămâne neschimbată. Tocmai de aceea, conducerea „Moldovagaz” nu se așteaptă ca fuziunea companiilor să conducă, în sine, la o reducere semnificativă a tarifului pentru consumatorii finali.
Prin urmare, factorul determinant în stabilirea tarifului final pentru consumatori va rămâne prețul de achiziție al gazului de pe piețele externe. Iarna se apropie. De momentul și prețurile la care vom achiziționa combustibilul pentru perioada rece a anului depinde cât vor plăti consumatorii.
