Sectorul alimentar reacționează, în mod tradițional, la schimbările pozitive cu o mare întârziere. Diferența în dinamica prețurilor se datorează diferențelor fundamentale dintre piețele materiilor prime și cele de consum: dacă contractele futures pe petrol reacționează instantaneu la știrile politice, industria alimentară trece printr-un ciclu de adaptare mai îndelungat, pe durata căruia producătorii utilizează materiile prime achiziționate la vechile prețuri de vârf.
Companiile includ rapid riscurile în preț atunci când acestea cresc, dar sunt extrem de reticente în a reduce prețurile de pe rafturile magazinelor odată cu stabilizarea situației. Costul ridicat al alimentelor va continua să mențină inflația generală la un nivel ridicat, reducând veniturile reale ale populației. Se vor face eforturi pentru a compensa riscurile legate de scăderea cererii în sectorul comerțului cu amănuntul. Lanțurile de magazine vor contracara scăderea prețurilor prin programe de loialitate și bonusuri, menținând prețurile de bază la un nivel ridicat. După o anumită perioadă, salariile se vor „alinia” la această situație, fără a ține pasul cu creșterea productivității muncii, dar „îmbunătățind” puterea de cumpărare a populației.
Prețurile la benzină și la transportul aerian vor fi primele care vor reacționa la dezescaladare. Prețurile mondiale la produse alimentare vor rămâne ridicate pe termen mediu, deoarece sectorul agricol depinde mai mult de factorii climatici pe termen lung, de costul îngrășămintelor și de logistică decât de fluctuațiile momentane ale prețurilor la petrol. Scăderea cotațiilor petrolului va reduce costurile combustibilului pentru tractoare și nave, dar acest efect se va resimți pe rafturile magazinelor cu o întârziere de 6–9 luni, au estimat analiștii de la Universitatea Dalhousie din Canada.
