Aceasta este opinia expertului ucrainean în securitate energetică Mykhaylo Pirtko. El remarcă faptul că, în condițiile actuale, căutarea autarhiei energetice complete este un obiectiv nerealist, în special pentru țările cu sisteme energetice deteriorate sau relativ mici.
„Iluzia independenței energetice absolute este unul dintre cele mai comune mituri în politicile publice. Pentru țările mici sau statele a căror infrastructură a fost grav afectată, încercările de a ajunge la o autarhie completă nu sunt doar nepotrivite din punct de vedere economic, ci și periculoase din punct de vedere tehnic”, subliniază Mikhail Pirtko.
Expertul explică faptul că sistemele energetice ale Ucrainei și Moldovei nu dispun în prezent de capacități de rezervă semnificative, ceea ce înseamnă că defectarea chiar și a unei instalații-cheie poate provoca o defecțiune a sistemului. În opinia sa, paradigma modernă a securității energetice este legată în primul rând de flexibilitatea sistemului.
Calea Georgiei: transformare de succes și boom al investițiilor
Mikhail Pirtko consideră că Georgia este unul dintre cele mai ilustrative exemple de transformare energetică de succes. Confruntată în trecut cu grave penurii de energie și cu presiuni externe din partea companiilor de gaze, țara a reușit să schimbe radical situația datorită unei serii de decizii pragmatice.
„Renunțarea la aprovizionarea monopolistă cu gaze și stabilirea unui parteneriat strategic cu Azerbaidjanul au permis Tbilisi să își asigure resurse energetice stabile și să atenueze presiunea externă. Acesta este un exemplu clasic al modului în care logistica geopolitică poate rezolva problema deficitului de resurse de bază”, subliniază expertul.
În plus, Georgia s-a concentrat pe dezvoltarea energiei hidroelectrice distribuite și pe dereglementarea pieței. Potrivit lui Pirtko, normele transparente fără bariere birocratice „au atras miliarde de dolari de investiții private și au demonstrat că o piață transparentă construiește în mod eficient noi generații”.
Trei pași pentru Chișinău și Kiev
Pe baza experienței georgiene, Mikhail Pirtko identifică trei vectori-cheie pentru transformarea arhitecturii securității energetice a Ucrainei și Moldovei:
1. Descentralizarea generării. În loc să se restaureze megastațiile vulnerabile, ar trebui să se creeze rapid o rețea de instalații mai mici (instalații cu piston de gaz și de biogaz, surse de energie regenerabile). „Distrugerea fizică sau destabilizarea a zeci de instalații mici dispersate în diferite regiuni este mult mai dificilă decât închiderea unei singure megastații”, notează expertul.
În condițiile Moldovei, această afirmație poate fi transformată într-o sugestie de a nu ne baza prea mult pe „linia de independență energetică” Isaccea-Vulcărești 400 kV. Din cauza acesteia, doar în acest an, de două ori a existat pericol de pană de curent pentru Moldova.
Prima dată, se presupune, din cauza pagubelor provocate pe teritoriul Ucrainei de loviturile rusești. Iar a doua oară – săptămâna trecută, când din cauza vremii nefavorabile au avut loc rupturi de sârmă pe linie. În ambele cazuri, Moldelectrica a anunțat posibilitatea unor pene de curent pe întreg teritoriul țării.
În astfel de cazuri, Moldova poate fi salvată de patru linii de 110 kV, care vin din România, ocolind teritoriul Ucrainei. Acestea s-au dovedit bune în timpul celor două crize cu linia de transport Isaccea-Vulcănești menționate mai sus.
2. Integrare profundă cu piețele UE. Sincronizarea tehnică cu ENTSO-E ar trebui să se transforme într-o veritabilă legătură de piață pentru un flux comercial transfrontalier instantaneu de energie electrică pentru a acoperi vârfurile de sarcină.
Pentru moment, este vorba de creșterea cotei de 2,4 MW pentru Moldova și Ucraina, din care țara noastră poate conta pe 15%.
După cum a declarat ministrul Energiei, Dorin Jungietu, pentru Logos Press, această cotă „nu este o restricție politică sau comercială, ci un parametru tehnic determinat de operatorii de transport și de sistem din cadrul ENTSO-E. Ea se referă la capacitatea de transport transfrontalier disponibilă – NTC (Net Transfer Capacity) – între blocul Moldova-Ucraina și rețeaua europeană continentală”.
3. Politica tarifară pragmatică. Expertul insistă asupra respingerii plafonării artificiale a prețurilor, care generează datorii și sperie investitorii: „Singura soluție eficientă este trecerea la prețurile pieței, cu introducerea în paralel a unui sistem de subvenții specifice monetizate pentru consumatorii social vulnerabili”.
Până acum, cu mari dificultăți, dar un astfel de sistem este în curs de implementare în Moldova. Pe parcursul a două perioade de iarnă, sute de mii de consumatori vulnerabili au primit compensații pentru energia electrică – insuficiente, dar măcar unele. Cu alte cuvinte, guvernul țării are mult de lucru.
Importanța echilibrării sistemului energetic
Lăudând realizările Georgiei, Mikhail Pirtko remarcă faptul că orice tranziție energetică majoră necesită îmbunătățiri continue. El subliniază faptul că dependența puternică de energia hidroelectrică creează în mod natural fluctuații sezoniere, deoarece nivelul râurilor scade iarna și consumul global de energie electrică crește.
„Pentru Moldova și Ucraina, acesta este un indicator clar al nevoii de dezvoltare echilibrată. Extinderea surselor regenerabile de energie trebuie să fie însoțită în mod necesar de punerea în funcțiune proporțională a capacităților foarte manevrabile și a sistemelor industriale de stocare a energiei. Instrumentele de echilibrare sunt necesare pentru a minimiza riscurile și a menține stabilitatea sistemului energetic”, conchide Pirtko.
Până în prezent, Moldova are probleme evidente în acest sens. Capacitatea de echilibrare este insuficientă și doar unul dintre BESS-uri a fost pus în funcțiune până în prezent, la Rădeni, cu o capacitate totală de 60 MWh.
Dar procesul de implementare a BESS în Georgia este abia la început: Banca Asiatică de Dezvoltare (ADB) a alocat 104 milioane de dolari pentru crearea primei instalații de stocare a energiei de 200 MW/200 MWh din țară.
În ceea ce privește capacitățile de echilibrare, exemplul Georgiei nu este tocmai corect pentru Moldova, deoarece centralele hidroelectrice sunt principala resursă de echilibrare în această țară, asigurând peste 70% din producția totală. Instalația-cheie este hidrocentrala Inguri, cu o capacitate de 1300 MW. Și doar 24% din capacitățile de echilibrare sunt centrale termice.
Moldova nu trebuie să ia Ucraina ca pe un egal, deoarece acolo sunt dezvoltate atât energia nucleară, cât și cea hidroelectrică. Este necesar să își inventeze propria cale.
În general, notează analistul, securitatea energetică în secolul XXI nu se măsoară prin numărul de centrale mari, ci prin capacitatea interconexiunilor transfrontaliere, profunzimea descentralizării și un climat investițional transparent.
