Această decizie marchează una dintre cele mai importante schimbări instituționale din sectorul energiei electrice, deoarece se referă nu numai la forma juridică a societății, ci și la modul în care operatorul de transport și de sistem funcționează pe o piață sincronizată din punct de vedere tehnic și din ce în ce mai integrată cu spațiul european.
De la idee la plan concret
Ideea a apărut pentru prima dată în luna decembrie a anului trecut.
Atunci, Alexandru Sandulescu, consilierul UE pentru energie, a vorbit despre pașii necesari pentru piața energetică din Moldova și a atras atenția asupra faptului că, după sincronizarea de urgență cu sistemul continental, una dintre problemele urgente rămâne funcționarea unei piețe de echilibrare competitive „în conformitate cu cerințele pachetului UE de integrare a pieței energiei electrice”.
Transformarea Moldelectrica urmează aceeași logică: un operator de transport integrat pe piața europeană are nevoie de autonomie operațională, guvernanță corporativă, reguli pentru accesul nediscriminatoriu la rețea și capacitate instituțională pentru investiții.
Și acum se pare că autoritățile sunt pregătite să înceapă punerea în aplicare a acestui plan. Nota explicativă a acestui proiect justifică multe aspecte ale viitoarei transformări a întreprinderilor de stat în societăți comerciale mixte.
De ce este necesar
Pe piața europeană a energiei, rețeaua de transport nu poate fi exploatată ca un instrument tehnic al statului. Aceasta trebuie să fie exploatată de o entitate neutră care ia propriile decizii, independent de interesele producătorilor, furnizorilor, comercianților și de ciclul politic.
Acesta este scopul transformării Moldelectrica: trecerea de la logica unei întreprinderi de stat gestionate la cea a unui operator de sistem, în care accesul la rețea, echilibrarea, investițiile, întreținerea și interconexiunile sunt determinate de criterii tehnice, economice și de securitate energetică.
Forma de societate pe acțiuni introduce un sistem de responsabilitate mai rigid: consiliu de administrație, conducere, audit, indicatori de performanță, raportare și control corporativ. Statul rămâne proprietar, dar operatorul nu mai este obligat să acționeze conform reflexelor unei instituții subordonate politic.
Privatizarea nu este avută în vedere
Reorganizarea nu prevede privatizarea activelor strategice. Moldelectrica va deveni o societate pe acțiuni cu capital integral de stat, în timp ce rețelele de transport rămân în proprietatea statului. Compania este inclusă pe lista activelor care nu fac obiectul privatizării, în conformitate cu Legea nr. 121/2007 privind gestionarea și deznaționalizarea proprietății de stat.
Cu alte cuvinte, statul nu transferă infrastructura critică, ci schimbă modelul de gestionare a acesteia.
În cazul Moldelectrica, distincția dintre privatizare și corporație ar trebui văzută în aspectul cheie al controlului asupra infrastructurii, mai degrabă decât în termeni de schimbare a denumirii juridice.
Privatizarea implică transferul de proprietate către investitori privați. Corporatizarea păstrează statul ca acționar unic, dar plasează societatea într-un regim de guvernanță corporativă cu organe de conducere separate, audit, raportare financiară, indicatori de performanță, norme privind responsabilitatea conducerii și mecanisme de control mai clare.
În această formulă, autoritățile solicită trecerea Moldelectrica de la un model de întreprindere gestionată direct la un operator organizat în conformitate cu standardele compatibile cu cerințele ENTSO-E, cu legislația Comunității Europene și cu cadrul Comunității Energiei.
Libertatea de luare a deciziilor
În multe țări europene, întreprinderile de infrastructură critică funcționează conform acestei arhitecturi. Statul rămâne proprietarul, dar compania nu este condusă ca un minister extins. Aceasta are un consiliu de administrație, guvernanță, obligații de raportare, norme de transparență și separare instituțională de procesul decizional politic de zi cu zi.
Pentru un operator de rețea de transport, această separare nu este un capriciu juridic, ci o condiție pentru a funcționa pe o piață regională în care accesul la rețea, echilibrarea sistemului, capacitatea de interconectare și planificarea investițiilor trebuie realizate fără discriminare.
Forma de societate pe acțiuni oferă un limbaj instituțional mai apropiat de cel utilizat de băncile de dezvoltare, creditorii externi și partenerii europeni. Investițiile în rețelele de transport, interconexiunile, digitalizarea, sistemele de dispecerizare sau integrarea energiei regenerabile necesită echilibre clare, audituri fiabile, decizii de gestionare trasabile și planuri de investiții credibile.
Este mai dificil pentru o întreprindere de stat gestionată într-un registru clasic să asigure o astfel de disciplină financiară. O societate comercială, chiar dacă statul este unicul acționar, poate funcționa în conformitate cu reguli mai previzibile, poate încheia contracte de finanțare în condiții mai favorabile și poate demonstra mai clar modul în care utilizează capitalul obținut pentru a moderniza infrastructura și a îmbunătăți securitatea sistemului de energie electrică.
Vorbiți o limbă pe care Europa o înțelege
Moldelectrica va funcționa ca o infrastructură de piață pentru sectorul energiei electrice, îndeplinindu-și rolul în exploatarea rețelei de transport, gestionarea capacității transfrontaliere, echilibrarea sistemului și integrarea fluxurilor energetice regionale.
Din această poziție rezultă importanța operatorului de a conecta Moldova la piața europeană, de a utiliza interconexiunile cu România, de a integra energia regenerabilă și de a asigura importurile în perioadele de consum ridicat.
Calitatea performanței este evaluată prin indicatori tehnici și economici specifici: capacitatea de interconectare disponibilă, nivelul de congestie al rețelei, pierderile tehnologice, timpul de răspuns, calitatea dispecerizării, rata investițiilor, întreținerea programată, stabilitatea sistemului și capacitatea de a integra noi surse de energie.
În acest cadru, forma corporativă oferă suport instituțional pentru decizii de investiții multianuale, responsabilitate de management, raportare financiară și control operațional compatibile cu funcțiile unui operator european de transport.
Există întrebări
Cu toate acestea, reorganizarea ridică, de asemenea, întrebări valabile.
Prima se referă la conținutul real al managementului. O societate pe acțiuni nu devine automat mai eficientă prin simpla schimbare a formei sale organizatorice și juridice. Eficiența apare numai dacă membrii consiliului de administrație sunt selectați în mod profesionist, dacă managementul are o autonomie reală, dacă indicatorii de performanță sunt măsurabili, dacă achizițiile sunt transparente și dacă deciziile politice nu sunt luate informal în cadrul noii structuri.
A doua problemă se referă la protecția pe termen lung a activelor strategice. Autoritățile susțin că nu există nicio privatizare, iar cadrul juridic actual menține rețelele în proprietatea statului.
Cu toate acestea, transformarea într-o societate pe acțiuni necesită un control public sporit. Orice modificare ulterioară a structurii acționariatului, orice transfer de active sau orice schimbare a regimului juridic al infrastructurii critice trebuie să fie transparente, justificate și supuse controlului instituțional.
Unul dintre punctele sensibile ale reformei se referă la discreția creată de noua formă organizatorică și juridică: o societate pe acțiuni oferă instrumente de gestionare mai eficiente, dar, de asemenea, conferă mai multe competențe consiliului de administrație, conducerii executive, politicii de investiții, contractelor și raportării interne.
Fără criterii stricte de integritate, competență și transparență, această structură poate favoriza deciziile opace, numirile politice, contractele specifice sau pregătirea modificărilor ulterioare ale activelor.
Prin urmare, evaluarea reformei ar trebui să se bazeze pe statutul noii societăți, pe componența consiliului de administrație, pe regulile de selecție, pe auditul extern, pe raportarea financiară, pe planul de investiții și pe garanțiile pentru menținerea infrastructurii critice în proprietatea statului.
Strict vorbind, din punct de vedere tehnic, transformarea Moldelectrica face parte din procesul de europenizare a sectorului energiei electrice și din tranziția operatorului de transport al energiei electrice către un model compatibil cu normele pieței integrate.
Din punct de vedere instituțional, reforma testează capacitatea statului de a separa proprietatea de stat asupra infrastructurii critice de managementul actual al companiei printr-o structură corporativă cu reguli mai clare de control, eficiență, raportare și responsabilitate a managementului.
Pentru ca cele 8 miliarde de lei să nu dispară
Rețelele de transport ale Moldovei sunt deteriorate între 70% și 90%, iar multe dintre ele și-au depășit deja durata de viață utilă. Aproximativ 8 miliarde de lei vor fi investite în reabilitarea acestora în următorii 10 ani.
Declarația a fost făcută de ministrul Energiei, Dorin Jungietu, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Logos Press.
„Problema uzurii rețelelor este o provocare sistemică acumulată care se formează de zeci de ani. Iar astăzi, pentru prima dată, o abordăm nu punct cu punct, ci printr-un program amplu de modernizare a întregii infrastructuri”, a declarat Dorin Jungietu.
El a adăugat că un pas esențial a fost deja făcut: operatorul sistemului de transport Moldelectrica a elaborat și Agenția Națională de Reglementare în domeniul Energiei a aprobat un plan de dezvoltare a rețelei pe 10 ani, care prevede investiții de aproximativ 8 miliarde de lei.
Așadar, structura societății pe acțiuni permite un nivel mult mai ridicat de transparență în cheltuirea acestor bani uriași. Iar atenția publicului față de acest proces va fi mai mult decât ridicată.
Întreprinderile de stat nu publică rapoarte publice privind activitatea lor, în timp ce societățile pe acțiuni, chiar și cu statul ca acționar, sunt obligate să facă acest lucru în mod regulat. În condițiile actuale din Moldova, acesta este un argument semnificativ.
Cu excepția cazului în care, desigur, următoarea Comisie pentru Situații de Urgență decide să clasifice aceste date drept secret comercial.
Dar atunci nu va mai fi, așa cum s-a spus mai sus, „o limbă inteligibilă pentru Europa”.
