Aceasta este concluzia raportului FAO „State of the World’s Land and Water Resources” (SOWAL 2025) publicat la 1 decembrie. Organizația a formulat sarcina principală a economiei rurale mondiale: să producă mai mult cu mai puține resurse. Este posibil acest lucru? Experiența istorică stă mărturie în favoarea unei astfel de perspective.
În ultimii 60 de ani, producția agricolă mondială s-a triplat, în timp ce suprafața totală a terenurilor agricole a crescut cu doar 8 %. Cu toate acestea, această proporție a avut un cost social și de mediu ridicat. Conform FAO, terenurile agricole reprezintă în prezent mai mult de 60 % din degradarea antropică a terenurilor.
Raportul subliniază faptul că extinderea terenurilor agricole nu mai este viabilă. De exemplu, defrișarea sau conversia ecosistemelor fragile ar submina biodiversitatea critică și funcțiile ecosistemice de care depinde agricultura însăși. Cu toate acestea, există soluții, dar trebuie luate măsuri rapide.
SOLAW 2025 prezintă recomandări bazate pe știință pentru utilizarea și gestionarea durabilă a terenurilor, a solului și a resurselor de apă. Raportul indică faptul că, până în 2085, când se preconizează că populația globală va atinge un nivel maxim, lumea are potențialul de a hrăni până la 10,3 miliarde de oameni. Cu toate acestea, atingerea acestui obiectiv depinde de modul în care sunt produse alimentele și de costurile de mediu, sociale și economice.
În consecință, creșterea viitoare a productivității trebuie să provină dintr-o abordare mai durabilă decât simpla creștere a producției. Aceasta înseamnă reducerea diferenței de randament (diferența dintre randamentul actual și cel potențial realizabil), diversificarea producției agricole, trecerea la soiuri de culturi durabile și adoptarea unor practici adaptate la nivel local, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și adaptate la condițiile specifice ale terenurilor, solului și apei.
Agricultura pluvială (fără irigații), pe care se bazează milioane de mici fermieri, oferă oportunități-cheie. Productivitatea poate fi îmbunătățită semnificativ prin extinderea agriculturii de conservare, prin cultivarea de plante rezistente la secetă și prin adoptarea de practici care sporesc rezistența la secetă, cum ar fi conservarea umidității solului, diversificarea culturilor și compostarea organică. Astfel de practici pot îmbunătăți securitatea alimentară a milioane de mici fermieri, îmbunătățind în același timp sănătatea solului și biodiversitatea în cadrul fermei. Sistemele integrate precum agroforesteria, pășunatul prin rotație și ameliorarea culturilor furajere, precum și cultivarea orezului și a peștelui oferă căi suplimentare de intensificare durabilă.
Potențialul de creștere semnificativă a productivității este deosebit de mare în regiunile în curs de dezvoltare. De exemplu, în Africa subsahariană, randamentele culturilor pluviale ating în prezent doar 24% din potențialul lor realizabil în condiții de gestionare adecvată.
Raportul subliniază faptul că nu există o singură cale și nici o soluție unică. Soluțiile durabile necesită politici coerente, bună guvernanță, date și tehnologii accesibile, inovare, gestionarea riscurilor, finanțare și investiții durabile, precum și consolidarea capacităților diferitelor instituții și comunități.
Având în vedere că criza climatică schimbă locul și modul de cultivare a alimentelor, „alegerile pe care le facem astăzi cu privire la gestionarea terenurilor și a apei vor determina modul în care vom satisface nevoile actuale și viitoare, protejând în același timp lumea pentru generațiile viitoare”, a scris directorul general al FAO, Qiu Dongyu, în prefața raportului.
