Viorel Ciubotaru
În primul rând, la 22 mai, parlamentul a ratificat un acord care reglementează distribuirea ajutorului economic de 1,9 miliarde de euro din partea UE, aprobat de Comisia Europeană în martie. Programul de reforme al Planului de Creștere pentru Moldova, aprobat recent de guvern pentru acești bani, conține 153 de măsuri și 56 de reforme. Acestea urmează să fie implementate până la sfârșitul anului 2027.
În al doilea rând, șeful reprezentanței Băncii Europene de Investiții (BEI) în Moldova, Alberto Carlei, a declarat într-un interviu acordat postului de televiziune RLIVE TV că banca își consolidează prezența în Moldova, mărindu-și semnificativ angajamentele financiare pentru a sprijini dezvoltarea țării în contextul crizelor cauzate de pandemie și războiul din Ucraina.
„Ne-am majorat angajamentele de la 850 de milioane de euro la 1,5 miliarde de euro, deoarece Moldova se confruntă cu provocări fără precedent. Aceste fonduri sunt destinate unor domenii-cheie precum transportul, agricultura, sănătatea și sectorul privat”, a declarat Carlei.
Programul exact de utilizare a acestor fonduri nu a fost încă stabilit, Alberto Carlei fiind în măsură să numească doar câteva elemente: 200 de milioane de euro pentru un program de împădurire la scară largă, 12 milioane sub forma unui grant oferit ca sprijin de solidaritate pentru proiecte strategice și 60 de milioane de euro care vor fi alocate proiectelor din sectorul public și privat.
Nu există încă nicio claritate cu privire la restul banilor. Dar este deja clar că guvernul îi va utiliza în conformitate cu schema clasică a „republicii bananiere”: metropola alocă fondurile, iar funcționarii de stat le distribuie în conformitate cu schemele pe care le-au scris ei înșiși.
Avem nevoie de o alternativă la bănci
În același timp, în majoritatea țărilor din regiune există numeroase fonduri de investiții care acționează ca o alternativă activă la depozitele bancare și la obligațiunile de stat sau municipale. În Polonia, există 463 de astfel de fonduri, cu active de 95,2 miliarde EUR, care ating 24% din totalul creditelor bancare și reprezintă 11% din PIB. În România, mai puțin dezvoltată, există 246 de fonduri care controlează 9,9 miliarde EUR, „mușcând” din 11% din împrumuturile bancare, echivalentul a 3% din PIB.
Fondurile de investiții sunt instrumente de acumulare a resurselor financiare de la mai mulți investitori (pot fi persoane fizice sau juridice, chiar instituții financiare multilaterale sau donatori) în scopul gestionării profesionale a unor proiecte sau portofolii de investiții. În consecință, aceste fonduri pot investi resursele acumulate în instrumente ale pieței de capital (de exemplu, titluri de stat sau municipale, acțiuni sau obligațiuni corporative etc.). precum și direct în capitalul autorizat al diferitelor societăți cu potențial, oferindu-le astfel resursele necesare pentru a face investiții în vederea creșterii și dezvoltării.
„În prezent, în RM nu există fonduri de investiții operaționale și nici administratori autorizați în temeiul legislației naționale în vigoare. Procesul masiv de privatizare din anii ’90 nu a reușit să creeze o piață de capital viabilă, deoarece toate fondurile de investiții și societățile fiduciare înființate pe baza obligațiunilor patrimoniale au dat faliment. Ca urmare, societățile emitente de instrumente financiare sau activele acestora au fost preluate, în majoritatea cazurilor, de acționarii majoritari sau de administratori. Această situație a subminat în mare măsură încrederea investitorilor în guvernanța corporativă a fondurilor de investiții, în mecanismele de protecție juridică și în capacitatea instrumentelor financiare de a fructifica economiile și moștenirea lor din perioada sovietică”, susțin analiștii Expert-Grup.
Unul dintre participanții-cheie la elaborarea programului de privatizare, economistul Viorel Ciubotaru, are o părere oarecum diferită.
„Fonduri de investiții sunt întotdeauna necesare. Singura întrebare este ce fel? Există multe varietăți ale acestora. Totuși, fără o strategie specifică de dezvoltare a unor industrii clar numite, este inutil să vorbim despre bani. Și, din câte știu eu, Moldova nu are o astfel de strategie. De asemenea, statutul împrumuturilor și granturilor pe care țara noastră intenționează să le primească de la UE este neclar. Din practica mea, știu că o parte semnificativă a fondurilor alocate poate fi returnată înapoi pentru a plăti servicii de consultanță și o serie de alte facturi. Dacă acest lucru se întâmplă în continuare, va trebui să fie luat în considerare în planificare. În ceea ce privește fondurile de investiții ca alternativă la bănci, aici sunt pe deplin de acord. Sunt convins că de mulți ani sistemul bancar din Moldova lucrează împotriva dezvoltării economiei țării”, a declarat Viorel Ciubotaru.
