Jan Woitas/dpa
După criza energetică din 2022, Germania a introdus unele dintre cele mai stricte cerințe din Europa privind umplerea depozitelor subterane de gaze. Această politică a contribuit la evitarea deficitului de combustibil în iernile următoare, însă, în același timp, a modificat comportamentul participanților la piață.
După cum subliniază Die Welt, normele obligatorii îi obligă pe comercianți să achiziționeze gaz chiar și atunci când situația de pe piață face ca astfel de operațiuni să fie neprofitabile din punct de vedere economic. Ca urmare, costul asigurării securității energetice crește, iar stimulentele comerciale pentru stocarea gazului scad.
O presiune suplimentară este exercitată de schimbarea structurii prețurilor pe piața europeană a gazelor naturale. Dacă înainte companiile se puteau baza pe diferența tradițională de prețuri între anotimpuri — cumpărând gaz vara și vânzându-l iarna cu profit —, acum acest model funcționează mult mai prost. Acest lucru complică umplerea depozitelor exclusiv prin mecanisme de piață, constată publicația.
Statul își asumă tot mai multe responsabilități
Problema s-a dovedit a fi atât de gravă, încât guvernul german pregătește crearea unei rezerve strategice de gaze naturale de stat, după cum a raportat Logos Press.
Conform planului Ministerului Economiei, rezerva cu un volum de aproximativ 24 TWh va fi utilizată exclusiv în situații de urgență — de exemplu, în cazul unei întreruperi prelungite a importurilor sau al unor atacuri asupra infrastructurii energetice. Costul proiectului este estimat la 1,2–1,5 miliarde de euro, iar finanțarea acestuia se preconizează a se realiza prin intermediul unei taxe speciale percepute de la consumatorii de gaze.
Astfel, Berlinul recunoaște, de fapt, că asigurarea securității energetice nu mai poate depinde în totalitate de mecanismele pieței.
Noul preț al independenței energetice
Istoria Germaniei reflectă o tendință europeană mai amplă. După reducerea livrărilor de gaze rusești, prioritatea nu a mai fost costul minim al combustibilului, ci stabilitatea aprovizionării cu energie.
Aceasta înseamnă că cheltuielile pentru capacitățile de rezervă, rezervele strategice și protecția infrastructurii critice devin treptat o componentă permanentă a politicii energetice. Practic, Europa trece de la modelul „gazului ieftin” la modelul „securității scumpe, dar mai durabile”.
Pentru mediul de afaceri, acest lucru înseamnă menținerea unor costuri mai ridicate cu energia și apariția unor noi plăți obligatorii legate de asigurarea fiabilității aprovizionării. În același timp, crește rolul statului în gestionarea rezervelor energetice — o tendință care, încă de acum câțiva ani, era considerată incompatibilă cu principiile pieței liberalizate.
