Locuința proprie rămâne inaccesibilă pentru o mare parte a europenilor. Conform datelor Eurostat, în 2025, în țările UE, 68,5% dintre gospodării locuiesc în locuințe proprii. Aceasta reprezintă o scădere de 2,2 puncte procentuale față de 2010. În același timp, diferențele dintre țări rămân semnificative: dacă în Germania 47,2% dintre gospodării dețin o locuință proprie, în Slovacia acest indicator ajunge la 93,8%.
Cine intră mai repede pe piața imobiliară
Dintre cele mai mari economii ale Europei, locuitorii Regatului Unit intră cel mai repede pe piața imobiliară. Vârsta medie la care se cumpără prima locuință este de 28,4 ani — unul dintre cele mai scăzute niveluri din studiu. Conform estimărilor RE/MAX, acest lucru este favorizat de nivelul ridicat de sprijin financiar din partea familiei: peste jumătate dintre britanicii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani primesc cadouri bănești sau moșteniri care îi ajută să achiziționeze o locuință.
La polul opus al clasamentului se află Germania. Aici, prima locuință se cumpără în medie la 33,6 ani — cu mai mult de cinci ani mai târziu decât în Marea Britanie. Experții leagă acest lucru de particularitățile pieței imobiliare germane, unde închirierea este considerată în mod tradițional o formă de locuire pe termen lung și acceptabilă din punct de vedere social. Conform sondajului, 69% dintre germanii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani locuiesc în locuințe închiriate, în timp ce media europeană este de 38%.
Spania înregistrează a doua cea mai mică vârstă medie dintre cele mai mari economii ale UE — 30,9 ani. În Franța și Italia, achiziționarea primei locuințe are loc mai târziu decât media europeană — la 32,5 și, respectiv, 32,8 ani.
Prima achiziție nu depinde întotdeauna de preț
Potrivit directorului general al RE/MAX Europe, Michael Polzler, vârsta primei achiziții nu este determinată doar de costul locuinței. Un rol semnificativ îl joacă sprijinul familiei, particularitățile culturale și atitudinea societății față de închiriere.
În Italia și Spania, tinerii rămân, în medie, să locuiască cu părinții până la vârsta de 26 de ani — cu aproximativ trei ani mai mult decât media europeană. Acest lucru le permite să strângă mai mult timp fonduri pentru avans, dar, în același timp, poate amâna momentul intrării pe piața imobiliară.
În Franța, situația este diferită: tinerii părăsesc casa părintească la aproximativ 23 de ani, însă ajutorul financiar din partea familiei este mult mai puțin răspândit. Doar o treime dintre francezii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani primesc sprijin financiar pentru achiziționarea unei locuințe, față de aproape jumătate dintre tinerii europeni, în medie.
Printre țările în care achiziția primei locuințe are loc cel mai târziu, pe lângă Grecia și Elveția, se numără Turcia, Cehia, Polonia, Bulgaria, Slovenia și Croația. În același timp, după Malta, intrarea cea mai timpurie pe piața imobiliară a fost înregistrată în Ungaria și Țările de Jos, unde vârsta medie a primilor cumpărători este de 28,5 și, respectiv, 28,8 ani.
Cei mai tineri proprietari de locuințe din UE
Studiul arată, de asemenea, diferențe semnificative între țări în ceea ce privește ponderea tinerilor proprietari de locuințe. În Marea Britanie, 40,2% dintre cumpărători achiziționează prima locuință până la vârsta de 25 de ani. Acesta este cel mai ridicat indicator dintre toate țările incluse în studiu. În Grecia, ponderea acestor cumpărători este de doar 12,1%.
Dacă luăm în considerare vârsta de până la 35 de ani, în medie, la nivel european, aproximativ 69,5% dintre locuitori reușesc să achiziționeze prima locuință până la această vârstă. În Luxemburg, acest indicator ajunge la 87,8%, în Țările de Jos — 85,2%, în Marea Britanie — 84,6%, iar în Ungaria — 82,8%. În Grecia, doar aproximativ jumătate dintre locuitori devin proprietari de locuințe până la vârsta de 35 de ani.
În același timp, analiștii Euronews Business nu au descoperit o legătură directă între vârsta la care se achiziționează prima locuință și nivelul general al proprietății imobiliare din țară. Acest lucru sugerează că accesibilitatea imobiliară este determinată de un set mai complex de factori, inclusiv caracteristicile pieței de închiriere, sprijinul familial și modelele naționale de acumulare a capitalului.
