Laurence Tubiana
Un astfel de avantaj nu este doar un lux rezervat perioadelor liniștite sau o distragere a atenției de la provocările legate de securitate și durabilitate economică. Adevărul este că energia se află în centrul provocării de securitate a Europei. În 2022, a devenit clar că dependența de gazul rusesc a reprezentat o vulnerabilitate critică care a declanșat un șoc economic și politic ale cărui repercusiuni se resimt și astăzi. Creșterea prețurilor la energie a redus capacitatea fiscală a multor țări din UE, inclusiv capacitatea acestora de a crește investițiile în apărare.
În trei ani, Europa a reușit să își reducă semnificativ dependența de gazul rusesc. Dar, deși gazul natural lichefiat (GNL) furnizat de alte țări a adus o ușurare pe termen scurt, acesta nu oferă securitate energetică pe termen lung. În această iarnă, vremea rece a determinat o nouă creștere a prețurilor la gaze, subliniind vulnerabilitatea continuă a Europei. Investițiile în extinderea infrastructurii GNL nu vor rezolva problema. Piața GNL este afectată în mod constant de valurile de frig, de întreruperile aprovizionării și de creșterea cererii în alte părți, astfel încât este inevitabil volatilă.
Există o singură cale către o securitate energetică reală: tranziția către un sistem energetic intern curat, bazat pe energie regenerabilă, baterii și tehnologii conexe. Un astfel de sistem ar stabiliza prețurile pentru gospodării și întreprinderi, izolând în același timp Europa de presiunile externe.
Pe acest front, Europa a făcut deja progrese. În 2024, sursele regenerabile de energie vor produce 47% din totalul energiei electrice din UE, devansând combustibilii fosili, a căror pondere a scăzut la 29% (cea mai scăzută din istorie). Dar această tendință trebuie menținută. Nicio industrie energo-intensivă, inclusiv tehnologiile IA, nu se poate aștepta la investiții și la o creștere pe scară largă în Europa dacă rămâne dependentă de combustibilii fosili volatili.
Comisia Europeană are dreptate să se concentreze pe consolidarea bazei industriale curate în Europa, adică pe dezvoltarea și producția de materiale și tehnologii utile atât pentru competitivitatea economică, cât și pentru decarbonizare în același timp. Activitatea UE privindProgramul pentru o industrie curatăoferă o șansă de a poziționa Europa ca lider global, nu doar ca participant la economia viitorului.
Cu toate acestea, în contextul constrângerilor bugetare, orice fonduri noi trebuie să fie utilizate cu înțelepciune. Accentul ar trebui pus pe noile tehnologii curate, cum ar fi bateriile. Se estimează că această piață va crește cu 30 % pe an până în 2030. Deși China are acum un avantaj datorită lanțurilor sale de producție de baterii integrate vertical și cunoștințelor avansate, Europa are încă o șansă de a deveni un concurent și de a se impune. În plus, Polonia a devenit deja al doilea mare producător mondial de baterii litiu-ion.
Strategia Europei trebuie să fie în conformitate cu valorile noastre. Acest lucru va necesita o cooperare strânsă între țările UE. Numai ajutoarele de stat și politica industrială la nivel național adâncesc diviziunile regionale. Anul trecut, raportul Letta privind piața unică a sugerat că țările UE ar trebui să înceapă să contribuie la un fond comun cu o anumită proporție fixă din alocările lor de ajutoare de stat. Contribuții de 5-15% ar putea genera anual între 8,5 și 51 de miliarde EUR, din care o parte ar putea fi cheltuită pentru industrializarea ecologică.
Reducerea ambițiilor climatice ale Europei în numele competitivității ar fi o greșeală gravă. Întreprinderile de pe continent încearcă să câștige o parte din piața mondială a tehnologiilor ecologice, care se estimează că va depăși 2 000 de miliarde de dolari până în 2035. Programul Green Deal al UE rămâne esențial pentru această viziune, deoarece oferă întreprinderilor încrederea necesară pentru a-și dezvolta piața pentru produsele lor.
O parte esențială a strategiei UE este reglementarea finanțelor durabile. După cum a subliniat Draghi în raportul UE de anul trecut privind competitivitatea, problema Europei nu este lipsa de capital, ci alocarea ineficientă a economiilor sale abundente. Investitorii au nevoie de informații de calitate, fiabile și comparabile furnizate de întreprinderi, inclusiv informații privind riscurile climatice. Reglementarea finanțelor durabile poate că nu este la modă, dar este necesară pentru a furniza aceste informații. Un grup de investitori care gestionează active în valoare totală de aproximativ 6 600 de miliarde EUR a avertizat recent că orice abatere semnificativă de la calea actuală riscă să împiedice accesul întreprinderilor europene la finanțare. Mii de întreprinderi care se concentrează și investesc în economia cu emisii scăzute de carbon ar fi slăbite.
Consolidarea autonomiei strategice europene necesită interdependență, nu izolare. Deși Actul privind materiile prime critice al UE vizează în mod corect creșterea extracției, prelucrării și reciclării materialelor necesare pentru tranziția ecologică în Europa, acesta va rămâne dependent de importuri. În loc să urmărească iluzia autosuficienței complete, UE ar trebui să se concentreze pe aprofundarea cooperării cu parteneri internaționali de încredere.
În ciuda evenimentelor din SUA, multe țări încă mai cred în necesitatea de a colabora pentru a rezolva problemele comune. Potrivit lui Olivier Blanchard și Jean Pisani-Ferry, UE, întruchiparea multilateralismului, este bine poziționată pentru a organiza o luptă colectivă eficientă împotriva schimbărilor climatice și pentru a consolida securitatea energetică împreună cu partenerii care gândesc la fel.
Prin angajamentul ambițios de a reduce emisiile cu 90 % până în 2040, UE poate da un exemplu și poate încheia noi acorduri privind clima cu țări terțe precum Japonia, Brazilia, China și (posibil) India. China, în special, este foarte interesată de dezvoltarea unei economii ecologice, inclusiv pentru că are nevoie de piețe de export pentru uriașul său sector al tehnologiilor curate.
Laurence TUBIANA
fost ambasador al Franței la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice,
în prezent director general al Fundației europene pentru climă (ECF),
profesor la Ecole Normale Supérieure (ENS).
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
