Când vorbim despre Venezuela, totul se reduce la sloganul: „SUA au venit pentru petrol”. Acest lucru este convenabil, dar fundamental greșit. Venezuela nu este o „republică bananieră” pe care o poți purta sub braț. Da, are rezerve enorme (aproximativ 303 miliarde de barili), dar din cauza anilor de devastare, țara produce doar 1% din petrolul mondial.
Prețul nu este deloc argumentul principal în povestea Stadionului Republicii. Prețul reflectă doar piața – dacă ea există – și chiar și această piață a fost ignorată aici. Dar interesele Moldovei și ale cetățenilor săi nu se măsoară în metri pătrați sau euro pe metru. Ele sunt măsurate prin posibilitatea ca moldovenii să folosească acest teren. Și aici începe o poveste aparte, mult mai neplăcută decât a vorbi despre preț.
În contextul declarațiilor sonore privind reformele menite să sporească transparența și profesionalismul în sectorul imobiliar, proiectul de lege privind activitatea agenților imobiliari din Moldova ridică serioase semne de întrebare. Sub aparența bunelor intenții, se stabilește de fapt un model de control centralizat, departe de principiile europene de reglementare. Și, cel mai alarmant, acesta este plasat în mâinile unei instituții a cărei reputație a fost deja pusă la îndoială în mod repetat.
Când programul Prima Casă a fost lansat în Moldova în 2018, acesta a fost poziționat ca o inițiativă socială la scară largă – o șansă pentru familiile tinere de a-și găsi propria locuință cu sprijinul statului. Astăzi, câțiva ani mai târziu, Prima Casă s-a transformat într-o sursă de incertitudine, capcane ale datoriilor și tensiune socială. În loc de o soluție durabilă la problema locuințelor, am obținut o piață supraîncălzită, stimulente deghizate pentru sectorul bancar și retragerea statului de la propriile sale angajamente.
