Prin această abordare, guvernanța devine o alegere făcută la proiectarea sistemelor digitale și poate fi integrată în fundațiile acestora. Atunci când elementele de guvernanță devin parte a arhitecturii, comportamentul responsabil devine norma implicită. Autoritățile de reglementare obțin o perspectivă imediată asupra datelor și sistemelor automate, iar utilizatorii obțin un control clar asupra propriilor informații. Această metodă este mult mai cuprinzătoare și mai ușor de extins decât una care se bazează doar pe reglementare.
Dar cum ar trebui să arate toate acestea în practică? Există multe lecții care pot fi învățate din India și din infrastructura sa guvernamentală digitală. Platformele indiene pentru documente de identitate (Aadhaar), plăți (UPI), călătorii (DigiYatra) și comerț digital (ONDC) arată cum standardele guvernamentale și inovarea privată funcționează împreună la scară națională. De exemplu, DigiYatra (o inițiativă public-privată care simplifică înregistrarea zborurilor, cozile și alte elemente ale călătoriilor) demonstrează capacitatea de a gestiona în mod sigur și previzibil, în timp real și pentru grupuri mari de utilizatori, procesul de identificare a persoanelor și de prelucrare a protocoalelor de consimțământ.
Aceste sisteme exemplifică modul în care arhitectura digitală poate spori accesul, crește încrederea și ajuta piețele să prospere. Ele nu vor rezolva dintr-o singură lovitură problema guvernanței IA, dar arată că standardele tehnice și obiectivele societale sunt coerente chiar și în societăți foarte mari și diverse.
Pentru a deveni realizabilă la nivel global, această abordare arhitecturală trebuie să acorde prioritate suveranității asupra calculului. Puterea de calcul a devenit, desigur, un blocaj strategic în era inteligenței artificiale, motiv pentru care America și China cheltuiesc sute de miliarde de dolari în fiecare an pentru centre de date avansate și cipuri de inteligență artificială. Dar majoritatea țărilor nici măcar nu pot spera să le egaleze în ceea ce privește investițiile. Prin urmare, trebuie să prevenim un scenariu în care o guvernanță semnificativă a IA necesită deja putere de calcul – caz în care majoritatea țărilor vor avea puțină putere reală asupra sistemelor care le modelează societățile.
Păstrarea suveranității în materie de calcul nu înseamnă că toate centrele de date trebuie neapărat să fie construite la nivel național. Aceasta înseamnă însă că sistemele de inteligență artificială care funcționează într-o țară trebuie să se supună legilor țării respective și să răspundă în fața autorităților naționale. Și nu contează unde se efectuează calculul. Companiile multinaționale de tehnologie vor trebui să facă distincții juridice și operaționale clare, utilizând firewall-uri tehnice și controale verificabile. Aceste protecții sunt necesare pentru a preveni trecerea neautorizată a datelor peste granițe și pentru a garanta că datele naționale nu sunt incluse în modele disponibile la nivel mondial fără permisiune explicită. Fără o astfel de separare forțată, va fi dificil pentru autorități să supravegheze sistemele digitale care afectează finanțele naționale, sănătatea, logistica și administrația publică.
Acesta este unul dintre principalele avantaje ale abordării arhitecturale: ea permite fiecărei țări să își stabilească propriul echilibru între risc, inovare și comerț. Societățile din întreaga lume au viziuni diferite în ceea ce privește viața privată, experimentarea, deschiderea pieței și securitatea, astfel încât niciun model de reglementare unic nu va putea vreodată să satisfacă preferințele tuturor. Însă o bază arhitecturală comună care se bazează pe fluxuri de date transparente, modele de comportament trasabile și principiul „suveranității asupra calculului” oferă fiecărei țări flexibilitatea de a-și configura proprii parametri. Șinele sunt comune, dar personalizările naționale rămân suverane.
Comparativ cu abordările globale actuale, modelul arhitectural oferă o cale de urmat mai echilibrată și mai realistă. Sistemul american încurajează experimentarea rapidă, dar adesea recunoaște daunele doar atunci când acestea au fost deja produse. Sistemul european oferă apărări puternice, dar necesită o capacitate de supraveghere puternică. Iar sistemul chinez atinge viteza în detrimentul centralizării, ceea ce îl face nepotrivit pentru sistemele distribuite. Abordarea arhitecturală integrează transparența și consimțământul în sistemele digitale încă de la început, astfel încât face previzibilă dezvoltarea inovației și asigură responsabilitatea față de societate.
Summitul mondial privind inteligența artificială din India reprezintă un moment oportun pentru ca toate țările să se gândească la acest sistem. Lumea are nevoie de un sistem comun de guvernanță încorporat în centrul acestei tehnologii puternice. Acesta este modul în care vom proteja utilizatorii, vom păstra suveranitatea și vom permite fiecărei țări să își găsească propriul echilibru între risc și inovare. IA va schimba fiecare sector al economiei, iar în acest mediu, o abordare arhitecturală va deschide calea cea mai fiabilă și echitabilă.
Jayant Sinha,
fost ministru de stat pentru finanțe și ministru de stat
al aviației civile în India, în prezent președinte al firmei de private equity
Everstone Group, este profesor invitat de practică la London School of Economics.
© Project Syndicate, 2025.
www.project-syndicate.org
