Această intenție lăudabilă a stârnit o gamă largă de reacții în rândul specialiștilor din industria alimentară – de la entuziasm la nedumerire.
Ca răspuns la solicitarea Logos Press de a comenta declarația viceprim-ministrului, reprezentanții mai multor asociații din industria alimentară au sugerat că, cel mai probabil, materiile prime provenite din „țări terțe”, care nu sunt acoperite de regimurile de liber schimb în vigoare (cu cotele de import pentru anumite mărfuri), ar putea fi scutite de taxe vamale.
De exemplu, anul trecut, procesatorii de carne au depus eforturi considerabile pentru a li se aloca (pe lângă cota europeană obișnuită) o mică cotă suplimentară pentru importul de carne de porc din UE în regim preferențial. Probabil ar fi ciudat dacă, în 2027, importurile de carne de porc, lapte și produse lactate, zahăr etc. din Europa ar fi scoase din regimul de cotă și ar începe să fie supuse unei taxe vamale zero.
Sau un alt exemplu. Cu câțiva ani în urmă, din cauza imposibilității de facto de a obține la timp licența – autorizația autorităților din Republica Moldova pentru importul de floarea-soarelui din Ucraina, tot în cadrul regimului de comerț preferențial cu Ucraina, cea mai mare întreprindere din industria uleiurilor și grăsimilor din Moldova – Floarea Soarelui SA – și-a oprit practic activitatea principalelor linii de producție pe durata unui întreg sezon. Țara a trecut de la statutul de mare exportator la cel de importator regional semnificativ de ulei de floarea-soarelui.
Înseamnă oare că „acea decizie” (de a bloca suplimentarea capacităților de producție cu materie primă ucraineană ieftină) a fost greșită și că acum „va fi corectată”? Probabil că nu.
Materii prime sau ingrediente?
Directorul Asociației exportatorilor de cereale „Agrocereale”, Iurii Riza, consideră că o eventuală scutire (a anumitor) materii prime agroalimentare de taxe vamale este o chestiune secundară.
Potrivit acestuia, mult mai importantă este intenția autorităților din Moldova de a percepe o TVA de 20% asupra mărfurilor importate la trecerea frontierei. Iar 20% din valoarea medie a mărfii (materii prime agroalimentare, în special), la care se adaugă costurile logistice ridicate, reprezintă un nivel rezonabil de protecție a producătorilor locali împotriva importurilor.
De altfel, o opinie similară este împărtășită și de administrația Asociației producătorilor de cereale și culturi oleaginoase „Forța Fermierilor” – acesta este un caz rar de coincidență a punctelor de vedere între asociațiile de fermieri și cele de comercianți.
Igor Grigoriev, administratorul asociației „Agrovector” – Uniunea producătorilor și importatorilor de produse de origine animală – subliniază că însăși noțiunea de „materii prime agroalimentare” este destul de vastă și abstractă.
De exemplu, dacă un comerciant importă pește congelat și îl vinde în această formă unui comerciant cu amănuntul sau prin propria rețea de magazine, atunci acest produs este un produs final. Dacă, însă, importatorul procesează acest pește în propriile unități de producție, îl sărează, îl afumă și îl ambalează în ambalaje destinate consumatorilor, atunci acest pește reprezintă materie primă pentru prelucrare pe plan intern.
Cum se pot distinge aceste două fluxuri de mărfuri și în ce proporție trebuie să li se aplice, sau dimpotrivă, să fie scutite de taxe vamale?
Unii reprezentanți ai asociațiilor din industria alimentară au presupus că autoritățile intenționează să scutească de taxe vamale mai degrabă nu materiile prime, ci ingredientele – de exemplu, anumite tipuri de condimente sau aditivi alimentari care nu sunt produși în Moldova.
Sau, de exemplu, ambalajele biodegradabile, al căror preț a crescut semnificativ din cauza războiului din Orientul Mijlociu și a creșterii prețului petrolului. Ambalajele importate în Moldova sunt supuse unei taxe vamale, deși relativ mici.
Însă, în contextul actual al concurenței acerbe dintre toți și pentru orice, chiar și o astfel de scutire de taxe vamale reprezintă un câștig pentru producătorii locali.
