Suveranitatea AI înseamnă libertate de alegere, nu proprietate

Aceasta a constituit cea mai recentă confirmare a faptului că IA a devenit o chestiune geopolitică de cea mai mare importanță. Până de curând, țările se aflau în competiție pentru a crea servicii, infrastructură și aplicații bazate pe sisteme avansate de IA. Însă acum, accesul la aceste sisteme a devenit el însuși un motiv de îngrijorare strategică.

Anterior, se considera că IA va urma logica globalizării. Bazându-se pe câteva modele avansate de IA (dezvoltate în principal în SUA), țările urmau să concureze în domeniul serviciilor pentru utilizatorii finali, al producției de semiconductori, precum și pe piața datelor și a aplicațiilor.

Accesul la cele mai avansate sisteme de IA era considerat ceva de la sine înțeles.

Însă acum lucrurile nu mai stau așa, iar problema centrală nu mai este care model este mai bun, ci la care dintre ele se poate avea acces.

Deoarece capacitățile de vârf au devenit o chestiune de securitate națională și de diplomație, guvernele ar putea fi tentate să urmărească „suveranitatea în domeniul IA”, creând campioni naționali sau alternative autohtone la produsele de vârf ale SUA (ChatGPT și Claude). Însă, deși acest instinct este de înțeles, el nu va rezolva problema.

Adevărul este că IA evoluează prea repede pentru ca o astfel de strategie să dea roade. Avantajele tehnice care par acum decisive pot dispărea deja în câteva luni. Ce reprezintă astăzi o descoperire revoluționară devine mâine un standard de bază. Modelele pot domina știrile timp de două-trei luni, dar sunt repede ajunse din urmă sau depășite de concurenți.

Chiar și țările dispuse să investească zeci de miliarde de dolari în dezvoltarea modelelor nu au șanse foarte mari de succes în competiția directă cu cele mai mari companii tehnologice mondiale.

Prin urmare, întrebarea nu este dacă o anumită țară poate crea un model de vârf, ci dacă poate asigura accesul fiabil la inteligența de vârf, indiferent unde ar apărea aceasta.

Cazul Anthropic ilustrează această idee. Dacă accesul la un model de IA de vârf poate fi blocat instantaneu, dependența de un singur furnizor se transformă într-un risc strategic.

Aceasta nu înseamnă că fiecare țară trebuie să-și creeze propriul model de vârf. Dar înseamnă că nicio țară nu poate conta pe un acces neîntrerupt la sistemele altor țări.

Sunt necesare cooperarea și coordonarea

Pentru aliații cei mai apropiați ai SUA, menținerea accesului trebuie să devină prioritatea numărul unu.

Japonia și celelalte țări din „G7” sunt unite de SUA nu doar prin valori democratice, ci și prin interese serioase de securitate. Iar sprijinirea rezilienței tehnice a aliaților consolidează, în final, propriile poziții strategice ale Americii.

În plus, IA este o tehnologie încă imatură, în rapidă schimbare, a cărei traiectorie viitoare nu este prestabilită. Continuarea cooperării între dezvoltatorii americani de modele și țările aliate, care contribuie cu tehnologii, personal talentat, infrastructură și piețe, va fi esențială pentru extinderea ecosistemului IA.

IA nu trebuie să devină o tehnologie păstrată doar pentru sine; aceasta trebuie să fie o tehnologie dezvoltată în mod colectiv.

În economia IA în formare, avantajele competitive vor fi asigurate din ce în ce mai des nu de deținerea unui anumit model, ci de capacitatea de a evalua, selecta și coordona funcționarea mai multor modele.

Organizațiile care vor putea trece fără probleme de la un sistem la altul, chiar dacă acestea sunt concurente, vor fi mai rezistente decât cele care au ajuns să depindă de un singur furnizor și sunt expuse la prea multe riscuri (de la defecțiuni tehnice și dispute comerciale până la presiuni geopolitice). La fel ca țările care urmăresc diversificarea surselor de energie și a semiconductoarelor, acestea își vor diversifica furnizorii de servicii de IA.

Dar coordonarea nu este suficientă. Statul trebuie să fie capabil să evalueze în mod independent sistemele de IA. Guvernele trebuie să aibă posibilitatea de a stabili în mod independent care modele sunt cu adevărat utile (în comparație cu celelalte) și ce riscuri pot decurge din anumite sisteme. O astfel de evaluare nu poate fi delegată în totalitate firmelor sau guvernelor străine.

Noul rol al instituțiilor de securitate cibernetică

Tocmai de aceea, instituțiile de securitate a IA care se creează și agențiile naționale de securitate cibernetică capătă o importanță deosebită. Rolul lor nu se rezumă la încercările de a reglementa IA. Acestea asigură expertiza tehnică independentă necesară pentru luarea unor decizii guvernamentale fundamentate.

Țările care nu își pot asigura accesul la sistemele de IA se vor confrunta inevitabil cu situația în care deciziile lor vor fi determinate de altcineva.

Recurgerea la o multitudine de modele de IA, în loc de un singur furnizor, constituie deja o formă de descurajare, deoarece reduce eficacitatea măsurilor coercitive.

Atunci când guvernele și organizațiile pot trece fără obstacole de la un model avansat la altul, restricționarea accesului la unul dintre acestea își pierde în mare măsură semnificația strategică. Multimodalitatea devine nu doar un factor economic, ci și unul geopolitic.

Totuși, diversificarea nu este suficientă. Pentru a atinge o adevărată suveranitate în domeniul IA, statele trebuie să învețe să combine datele naționale cu o multitudine de sisteme de IA de ultimă generație; să acumuleze cunoștințe despre măsurile care dau rezultate; să utilizeze aceste cunoștințe în procesul de luare a deciziilor.

Acest ultim pas – luarea suverană a deciziilor – este dificil de realizat atunci când o țară depinde de alții în interpretarea informațiilor esențiale. Dacă analiza datelor din domeniul informațiilor militare, al statisticilor economice, al amenințărilor medicale sau al situației infrastructurii critice începe să depindă de actori externi, autonomia politică se dovedește a fi limitată.

Consecințele nu se limitează la domeniul IA. De îndată ce accesul la cunoaștere devine o chestiune de geopolitică, puterile medii se confruntă cu o sarcină evidentă. În loc să încerce să reproducă potențialul Statelor Unite sau al Chinei, puterile medii trebuie să-și asigure un spațiu de manevră strategică, rămânând în același timp profund integrate în economia mondială.

Aceasta este o sarcină deja cunoscută: de-a lungul istoriei moderne, puterile medii de succes au atins prosperitatea nu prin izolare față de marile puteri, ci prin menținerea unor alianțe puternice și a capacității de a acționa independent.

Încrederea devine o alegere strategică

Noua rivalitate geopolitică se va axa pe cine anume dezvoltă, finanțează, exploatează și optimizează infrastructura de importanță critică pentru era IA: centre de date, rețele energetice, rețele de comunicații, sisteme logistice, porturi, infrastructura publică digitală. Potențialul IA va fi integrat în sistemele de care depind societățile moderne.

În această situație, trebuie să se schimbe și sensul noțiunii de „IA sigură și de încredere”. Discuțiile actuale privind siguranța IA se concentrează adesea pe aspecte tehnice: cerințele impuse modelelor, transparența, prejudecățile, dezinformarea, rezultatele dăunătoare. Acestea sunt probleme importante, dar pentru guverne, mediul de afaceri și publicul larg, încrederea necesită ceva mai mult.

Un ecosistem de IA de încredere este un sistem în care utilizatorii se pot baza pe acces continuu, pe păstrarea unui control semnificativ asupra propriilor date, precum și pe lipsa dependenței de deciziile politice luate în alte țări.

Este un ecosistem în care accesul nu este condiționat de afinități politice, iar participarea nu necesită renunțarea la suveranitatea digitală.

Încrederea nu este legată de un singur model, ci de instituțiile, mecanismele de guvernanță și relațiile internaționale din jurul acestuia.

Pe măsură ce IA devine o infrastructură de importanță critică, fiabilitatea, reziliența și neutralitatea sa politică pot deveni la fel de importante ca și indicatorii de performanță ai modelului inițial.

Cel mai puternic model nu va fi neapărat și cel mai valoros, dacă accesul la acesta poate fi blocat brusc sau dacă dependența de el va limita posibilitățile de alegere strategică.

Suveranitatea în domeniul IA nu înseamnă crearea unei versiuni naționale a ChatGPT, ci menținerea libertății de acțiune într-o lume în care accesul la inteligență începe să fie contestat.

Esenta constă în a avea posibilitatea de a alege, nu în dreptul de proprietate.